Sărbătoarea Sfintelor Paşti din acest an va fi una destul de dureroasă pentru mulţi dintre noi. Din cauza situaţiei actuale din ţara noastră şi din lume, cei mai mulţi dintre noi vom fi departe de cea mai frumoasă slujbă din an şi anume slujba Învierii. Oamenii credincioşi, sau doar purtători ai numelui de creştin ortodox, au fost şi sper să fie în continuare atraşi de lumina lui Hristos care este oferită în această noapte sfântă. Fără bucuria de a primi lumina din casa Mântuitorului lumii, ne va cuprinde poate întristarea dar mai ales dorul de a ne ruga împreună. În acelaşi timp, dorul şi mâhnirea i-a cuprins pe bunicii sau părinţii noştri, pe cei singuri, dar mai ales pe cei bolnavi sau în alte situaţii dificile. Substantivul „dor” este folosit doar de români, în alte limbi fiind exprimat doar prin verbe. Sunt mai mult ca sigur că pe lângă multe alte sentimente care ne încearcă în aceste zile, unul din ele este dorul. Mărturisesc că sunt multe lucruri de care îmi este dor să le fac după această pandemie (dacă se va încheia aşa cum ne dorim cu toţii). Fiind lipsit de posibilitatea de a ajunge în multe locuri sfinte dragi sufletului, trăiesc cu nădejdea ca voi avea prilejul de a le revedea cât mai curând. Purtând în suflet dorul pentru Mântuitorul Hristos, pentru Sfinţi şi pentru sfintele slujbe săvârşite în prezenţa oamenilor în biserică, doresc tuturor sărbători pline de lumină. Dacă vom lăcrima în această noapte să nu ne întristăm, ci să ne bucurăm pentru că este Învierea lui Hristos. Să dăruiască Mântuitorul tuturor celor ce şi-ar fi dorit din tot sufletul să fie în biserică în această noapte harul şi binecuvântarea Sa!

Hristos a înviat!