Oraşul Iaşi, altă dată cuprins de bucuria sărbătorii şi de prezenţa numărului mare de pelerini, este cuprins de o mare tristeţe. Sfintei Cuvioase Parascheva, ale cărei sfinte moaşte se află în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, îi este „îngăduit” să-i primească la ea doar pe ieşeni. Aşa au hotărât minţile întunecate care ne conduc în funcţie de cum îi taie capul, fără a respecta legea şi fără a ţine cont de drepturile oamenilor. Imediat ce opinia publică a aflat despre această hotărâre au început să curgă declaraţiile de presă, iar imaginile triste cu oamenii care intrau la Cuvioasa doar pe bază de buletin au arătat cât de ridicoli sunt cei ce au dat o astfel de dispoziţie. M-au impresionat până la lacrimi oamenii adunaţi vineri, 9 octombrie, pe Bulevardul „Ştefan cel Mare şi Sfânt” pentru a cânta şi pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de acest abuz din partea autorităţilor centrale care au avut această idee „minunată” de a lovi în credinţa şi evlavia oamenilor. Ca să continue manipularea, de două zile, ieşenii şi bucureştenii primesc mesaje prin roalert ca să se păzească de covid. Fix ei! Fix în oraşele în care se desfăşoară în fiecare an cele mai mari şi mai frumoase pelerinaje din ţara noastră este mare pericol. Deci şi ieşenii ar trebui să stea în case, şi nu cumva să îndrăznească să vină la Cuvioasa, pentru e risc mare.

Timp de 12 ani, am vorbit la fiecare hram al Sfintei Parascheva cu pelerinii. La vederea reportofonului unii se emoţionau, astfel că întrebarea „De ce aţi venit la Cuvioasa?” avea de multe ori acelaşi răspuns. Foarte mulţi oameni vin la Sfânta pentru că o iubesc şi pentru că doresc, prin puţină jertfă, să-i mulţumească pentru că a mijlocit cu rugăciunile sale la Tronul Preasfintei Treimi. Cei ce le-au interzis românilor din ţară să se închine la Sfânta sunt conştienţi că Sfânta săvârşeşte minuni, dar nu sunt de acord cu acestea. Cine ar mai asculta conferinţele de presă şi declaraţiile „comandanţilor supremi” ai ţării, când Sfânta ar fi dominat ştirile zilei? Impresia pe care presa fidelă pandemiei o dă în aceste zile este aceea că Statul a câştigat o bătălie împotriva Bisericii prin interzicerea accesului pelerinilor la Sfânta. Ceea ce nu pot să oprească este rugăciunea şi credinţa oamenilor. Lacrimile, cauzate de umilinţa suportată nedrept de către oameni, vor fi suliţele prin care se va împunge viclenia şi răutatea din inima vrăjmaşilor Bisericii.

Aş dori în rândurile de mai jos să-i încurajez pe cei ce duc dorul Sfintei în aceste zile cu un pasaj dintr-o carte a Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul:

„Numai Dumnezeu este prezent pretutindeni. Sfinţii merg dintr-un loc în altul cu o astfel de viteză, încât distenţele se anulează; pentru ei nu există distanţe scurte sau lungi. Când eram la sanatoriu, era unul, sărmanul, de mulţi ani bolnav – Haralambie îi spunea. Se logodise cu o soră medicală din sanatoriu. Pe atunci medicii nu aveau mijloacele necesare pentru vindecarea tuberculozei şi acela era în primejdie de moarte. Mama lui, copleşită de durere, a mers la o mănăstire a Sfintei Parascheva ca să se roage. În acest timp, bolnavul era la reanimare şi medicii nu o lăsau nici pe logodnica lui să intre la el. La un moment dat mama lui o sună la telefon şi-i spune: <<Nu fi mâhnită! Sfânta Parascheva mi-a spus că Haralambie se va face bine. Sfânta Parascheva mi-a mai spus şi aceasta: Acum mă duc şi la Sanatoriul din Lamia, căci şi acolo este cineva în primejdie>>. În acea clipă bolnavul s-a făcut bine. După aceasta, sora medicală a sunat la Sanatoriul din Lamia şi a aflat că exact în acea vreme, cineva, aflat în primejdie de moarte s-a făcut bine ca prin minune. Cu ce viteză a călătorit Sfânta! Dacă o maşină ar fi mers cu o astfel de viteză, s-ar fi dezintegrat. Sfânta nici benzină super nu a consumat, nici cauciucurile nu i s-au stricat”.

Păzitoarea Moldovei, „cea mai păzită” Sfântă a lumii de pelerinii care ar fi venit la Iaşi pentru a-i cinsti sfintele moaşte, să asculte rugăciunile celor de aproape şi celor de departe. Chiar dacă închinarea la racla sfântă nu e permisă pentru toţi, rugăciunea în jurul bisericii în care se află Sfânta poate fi un exemplu de curaj, de demnitate şi de mărturisire ortodoxă.

Evlavia şi dragostea românilor ortodocşi este pusă la încercare în aceste zile din cauza restricţiilor impuse de mai marii vremelnici. Pentru a preveni răspândirea virusului, accesul pelerinilor din alte judeţe a fost intezis. O explicaţie oferită de cel căruia nu doresc să-i menţionez numele ar fi că un posibil infectat poate răspândi virusul într-un autocar în care mai sunt alte 40-50 de persoane. De acord! Să înţelegem că masca de protecţie şi dezinfectanţii nu ne protejează. Atunci de ce sunt obligatorii? Apoi, dacă autocarele sunt o problemă, înseamnă că trebuie interzisă circulaţia lor. Recent, am văzut în Iaşi un tramvai ticsit de oameni cu măşti pe faţă, dar şi foarte multe autocare cu oameni care vin sau pleacă în ţară sau în străinătate. Mai mult, în ziua alegerilor locale, am văzut oameni care stăteau unul lângă altul la rând pentru a vota. Îndemnul către populaţie a fost: „Ieşiţi la vot în număr cât mai mare!”. Pentru o zi, pandemia a fost anulată. Şi oamenii au ieşit şi au stat chiar şi la rând fără a ţine cont de „reguli”. Au avut voie! Exemplele pot continua. Am văzut câteva fotografii cu pelerinii care au început să vină deja la Iaşi pentru a „vota sfinţenia”. O organizare exemplară din partea reprezentanţilor Bisericii, ce merită apreciată! Dincolo de restricţiile impuse, cred că pelerinii care o iubesc cu adevărat pe Sfânta Parascaheva şi i-au cerut ajutorul pe care l-au şi primit trăiesc un sentiment de mâhnire. Bănuiesc că pe toate posturile de televiziune doar despre „interzicerea pelerinajului” se discută. În acelaşi timp, oamenii bolnavi de răutate, necunoscători ai credinţei adevărate, comentează pe seama acestui subiect pe internet, lovind în evlavia şi credinţa ortodocşilor. Să o facă în continuare, pentru că doar aşa li se potoleşte setea de răutate pe care au dobândit-o din diferite motive şi în funcţie de mediul în care s-au dezvoltat.

Bisericile închise de „ducele lumii acesteia” vor fi deschise de Hristos

În Filocalia XI, Sfinţii Varsanufie şi Ioan, un episcop îl roagă pe Bătrânul Ioan să-i scrie o scrisore de prietenie unui duce care a îmbrăţişat creştinismul. Iată un paragraf din această frumoasă scrisoare:

„Şi care sunt aceste roade duhovniceşti, dacă nu a lupta pentru credinţa în Hristos şi a susţine creştinismul? Căci, deşi el se susţine mai ales prin Hristos, Dumnezeu voieşte să probeze şi voinţa oamenilor spre a se arăta încotro se înclină. De fapt, Biserica nu se poate desfiinţa. Căci făgăduinţa lui Dumnezeu spune: <<Pe această Piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui pe ea>>(Mt. 16,18). Deci binele trebuie să vină. Dar fericit este cel prin care vine. Răpiţi deci voi, care sunteţi iubitori de Hristos, această fericire. Aceasta voiesc să o ştiţi, slăvite Domn, că, dacă ar fi păgân cel ce are puterea şi potrivnic credinţei, n-am fi avut ce să facem decât să închidem bisericile, până ce le vor deschide iubitorii de Hristos împăraţi”.

Notă: „Biserica nu e o realitate închisă în prezent. Ea reprezintă o tensiune şi o perspectivă eshatologică. Hristos nu e numai prezent în Biserică şi în lume. El şi vine, şi venirea lui e tot mai aproape. Dar la venirea Lui contribuim şi noi. Iar, întrucât Hristos e izvorul binelui, binele nu este numai, ci vine luptând cu răul, care caută să înlăture prezenţa binelui şi să împiedice venirea lui. Dar la venirea continuă a binelui, la impunerea lui asupra răului ce-l împiedică trebuie să contribuim şi noi. Până la sfârşitul lumii va dura această venire, întrucât până a sfârşitul ei răul i se va împotrivi. Dar pentru că venirea mai deplină a binelui depinde şi de oameni, iar mulţi dintre aceştia vor putea să rămână tot mai ataşaţi răului, acesta putea spori. Dar, cu cât răul va face mai mult din forma aceasta a lumii un loc mai puţin în stare să-l tolereze, cu atât va fi mai aproape venirea lui Hristos, ca binele menit să-i schimbe chipul actual. Căci binele nu se poate resemna să nu se extindă. El trebuie să vină. Până putea să încapă mai mult în forma aceasta a lumii, el se mulţumea să ia loc în ea, alăturea cu răul. Dar, fiincă răul tinde să ocupe din ce în ce o mai mare parte din lume, chiar prin aceasta contribuie la trebuinţa schimbării ei. Aceasta se va arăta prin împuţinarea celor ce cred în Hristos, chiar dacă credinţa lor se întăreşte. Şi starea aceasta s-ar putea vedea prefigurată în ceea ce spune sfântul în aceste rânduri. Când ducele lumii acesteia, potrivnic lui Hristos, va închide bisericile, va veni Împăratul Hristos, care le va deschide, schimbând chipul actual al lumii”.

Îmi doresc ca măsurile impuse în contextul actual să nu pornească din dorinţa de a lovi în Biserică şi în sfinţii la care oamenii au evlavie foarte mare. Dacă în intenţia de a resticţiona accesul oamenilor la Sfânta Parascheva se află alte motive decât cele reale şi prezentate, acestea vor ieşi la iveală.

Voi continua în rândurile de mai jos cu un alt paragraf din aceeaşi minunată Filocalie XI:

Ce înseamnă cuvintele: „Bucuraţi-vă întotdeuna; rugaţi-vă neîncetat; în toate mulţumiţi” (I Tes. 5,16-18)

Răspuns: „În aceste trei lucruri se cuprinde mântuirea noastră. A se bucura pururea este o chezăşie a dreptăţii; căci nu se poate bucura cineva dacă nu vieţuieşte totdeuna potrivit dreptăţii. Rugăciunea neîncetată împiedică orice rău, căci aceasta nu dă loc diavolului în noi. În sfârşit, mulţumirea în toate este o dovadă vădită de iubire a lui Hristos. Iar dacă ţinem primele două porunci, aducem mulţumire Domnului”.

Vor fi în aceste zile la Iaşi şi oameni din alte judeţe. Unii pentru tratament, alţii pentru a vizita oraşul, alţii pentru afaceri, alţii pentru a-şi vizita rudele, alţii pentru a-şi cumpăra haine de la târgul de blănuri sau pentru alte motive. Cu siguranţă, cei mai „vânaţi” dintre aceştia vor fi pelerinii, oameni care sunt dispuşi să îndure frigul, foamea, setea şi eventual frica pentru a aduce cinstire în câteva secunde unuia din cele mai mari şi sfinte altare din lumea întreagă: Sfânta Parascheva. (Constantin Ciofu)