Evlavia şi dragostea românilor ortodocşi este pusă la încercare în aceste zile din cauza restricţiilor impuse de mai marii vremelnici. Pentru a preveni răspândirea virusului, accesul pelerinilor din alte judeţe a fost intezis. O explicaţie oferită de cel căruia nu doresc să-i menţionez numele ar fi că un posibil infectat poate răspândi virusul într-un autocar în care mai sunt alte 40-50 de persoane. De acord! Să înţelegem că masca de protecţie şi dezinfectanţii nu ne protejează. Atunci de ce sunt obligatorii? Apoi, dacă autocarele sunt o problemă, înseamnă că trebuie interzisă circulaţia lor. Recent, am văzut în Iaşi un tramvai ticsit de oameni cu măşti pe faţă, dar şi foarte multe autocare cu oameni care vin sau pleacă în ţară sau în străinătate. Mai mult, în ziua alegerilor locale, am văzut oameni care stăteau unul lângă altul la rând pentru a vota. Îndemnul către populaţie a fost: „Ieşiţi la vot în număr cât mai mare!”. Pentru o zi, pandemia a fost anulată. Şi oamenii au ieşit şi au stat chiar şi la rând fără a ţine cont de „reguli”. Au avut voie! Exemplele pot continua. Am văzut câteva fotografii cu pelerinii care au început să vină deja la Iaşi pentru a „vota sfinţenia”. O organizare exemplară din partea reprezentanţilor Bisericii, ce merită apreciată! Dincolo de restricţiile impuse, cred că pelerinii care o iubesc cu adevărat pe Sfânta Parascaheva şi i-au cerut ajutorul pe care l-au şi primit trăiesc un sentiment de mâhnire. Bănuiesc că pe toate posturile de televiziune doar despre „interzicerea pelerinajului” se discută. În acelaşi timp, oamenii bolnavi de răutate, necunoscători ai credinţei adevărate, comentează pe seama acestui subiect pe internet, lovind în evlavia şi credinţa ortodocşilor. Să o facă în continuare, pentru că doar aşa li se potoleşte setea de răutate pe care au dobândit-o din diferite motive şi în funcţie de mediul în care s-au dezvoltat.
Bisericile închise de „ducele lumii acesteia” vor fi deschise de Hristos
În Filocalia XI, Sfinţii Varsanufie şi Ioan, un episcop îl roagă pe Bătrânul Ioan să-i scrie o scrisore de prietenie unui duce care a îmbrăţişat creştinismul. Iată un paragraf din această frumoasă scrisoare:
„Şi care sunt aceste roade duhovniceşti, dacă nu a lupta pentru credinţa în Hristos şi a susţine creştinismul? Căci, deşi el se susţine mai ales prin Hristos, Dumnezeu voieşte să probeze şi voinţa oamenilor spre a se arăta încotro se înclină. De fapt, Biserica nu se poate desfiinţa. Căci făgăduinţa lui Dumnezeu spune: <<Pe această Piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui pe ea>>(Mt. 16,18). Deci binele trebuie să vină. Dar fericit este cel prin care vine. Răpiţi deci voi, care sunteţi iubitori de Hristos, această fericire. Aceasta voiesc să o ştiţi, slăvite Domn, că, dacă ar fi păgân cel ce are puterea şi potrivnic credinţei, n-am fi avut ce să facem decât să închidem bisericile, până ce le vor deschide iubitorii de Hristos împăraţi”.
Notă: „Biserica nu e o realitate închisă în prezent. Ea reprezintă o tensiune şi o perspectivă eshatologică. Hristos nu e numai prezent în Biserică şi în lume. El şi vine, şi venirea lui e tot mai aproape. Dar la venirea Lui contribuim şi noi. Iar, întrucât Hristos e izvorul binelui, binele nu este numai, ci vine luptând cu răul, care caută să înlăture prezenţa binelui şi să împiedice venirea lui. Dar la venirea continuă a binelui, la impunerea lui asupra răului ce-l împiedică trebuie să contribuim şi noi. Până la sfârşitul lumii va dura această venire, întrucât până a sfârşitul ei răul i se va împotrivi. Dar pentru că venirea mai deplină a binelui depinde şi de oameni, iar mulţi dintre aceştia vor putea să rămână tot mai ataşaţi răului, acesta putea spori. Dar, cu cât răul va face mai mult din forma aceasta a lumii un loc mai puţin în stare să-l tolereze, cu atât va fi mai aproape venirea lui Hristos, ca binele menit să-i schimbe chipul actual. Căci binele nu se poate resemna să nu se extindă. El trebuie să vină. Până putea să încapă mai mult în forma aceasta a lumii, el se mulţumea să ia loc în ea, alăturea cu răul. Dar, fiincă răul tinde să ocupe din ce în ce o mai mare parte din lume, chiar prin aceasta contribuie la trebuinţa schimbării ei. Aceasta se va arăta prin împuţinarea celor ce cred în Hristos, chiar dacă credinţa lor se întăreşte. Şi starea aceasta s-ar putea vedea prefigurată în ceea ce spune sfântul în aceste rânduri. Când ducele lumii acesteia, potrivnic lui Hristos, va închide bisericile, va veni Împăratul Hristos, care le va deschide, schimbând chipul actual al lumii”.
Îmi doresc ca măsurile impuse în contextul actual să nu pornească din dorinţa de a lovi în Biserică şi în sfinţii la care oamenii au evlavie foarte mare. Dacă în intenţia de a resticţiona accesul oamenilor la Sfânta Parascheva se află alte motive decât cele reale şi prezentate, acestea vor ieşi la iveală.
Voi continua în rândurile de mai jos cu un alt paragraf din aceeaşi minunată Filocalie XI:
Ce înseamnă cuvintele: „Bucuraţi-vă întotdeuna; rugaţi-vă neîncetat; în toate mulţumiţi” (I Tes. 5,16-18)
Răspuns: „În aceste trei lucruri se cuprinde mântuirea noastră. A se bucura pururea este o chezăşie a dreptăţii; căci nu se poate bucura cineva dacă nu vieţuieşte totdeuna potrivit dreptăţii. Rugăciunea neîncetată împiedică orice rău, căci aceasta nu dă loc diavolului în noi. În sfârşit, mulţumirea în toate este o dovadă vădită de iubire a lui Hristos. Iar dacă ţinem primele două porunci, aducem mulţumire Domnului”.
Vor fi în aceste zile la Iaşi şi oameni din alte judeţe. Unii pentru tratament, alţii pentru a vizita oraşul, alţii pentru afaceri, alţii pentru a-şi vizita rudele, alţii pentru a-şi cumpăra haine de la târgul de blănuri sau pentru alte motive. Cu siguranţă, cei mai „vânaţi” dintre aceştia vor fi pelerinii, oameni care sunt dispuşi să îndure frigul, foamea, setea şi eventual frica pentru a aduce cinstire în câteva secunde unuia din cele mai mari şi sfinte altare din lumea întreagă: Sfânta Parascheva. (Constantin Ciofu)