Oraşul Iaşi, altă dată cuprins de bucuria sărbătorii şi de prezenţa numărului mare de pelerini, este cuprins de o mare tristeţe. Sfintei Cuvioase Parascheva, ale cărei sfinte moaşte se află în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, îi este „îngăduit” să-i primească la ea doar pe ieşeni. Aşa au hotărât minţile întunecate care ne conduc în funcţie de cum îi taie capul, fără a respecta legea şi fără a ţine cont de drepturile oamenilor. Imediat ce opinia publică a aflat despre această hotărâre au început să curgă declaraţiile de presă, iar imaginile triste cu oamenii care intrau la Cuvioasa doar pe bază de buletin au arătat cât de ridicoli sunt cei ce au dat o astfel de dispoziţie. M-au impresionat până la lacrimi oamenii adunaţi vineri, 9 octombrie, pe Bulevardul „Ştefan cel Mare şi Sfânt” pentru a cânta şi pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de acest abuz din partea autorităţilor centrale care au avut această idee „minunată” de a lovi în credinţa şi evlavia oamenilor. Ca să continue manipularea, de două zile, ieşenii şi bucureştenii primesc mesaje prin roalert ca să se păzească de covid. Fix ei! Fix în oraşele în care se desfăşoară în fiecare an cele mai mari şi mai frumoase pelerinaje din ţara noastră este mare pericol. Deci şi ieşenii ar trebui să stea în case, şi nu cumva să îndrăznească să vină la Cuvioasa, pentru e risc mare.
Timp de 12 ani, am vorbit la fiecare hram al Sfintei Parascheva cu pelerinii. La vederea reportofonului unii se emoţionau, astfel că întrebarea „De ce aţi venit la Cuvioasa?” avea de multe ori acelaşi răspuns. Foarte mulţi oameni vin la Sfânta pentru că o iubesc şi pentru că doresc, prin puţină jertfă, să-i mulţumească pentru că a mijlocit cu rugăciunile sale la Tronul Preasfintei Treimi. Cei ce le-au interzis românilor din ţară să se închine la Sfânta sunt conştienţi că Sfânta săvârşeşte minuni, dar nu sunt de acord cu acestea. Cine ar mai asculta conferinţele de presă şi declaraţiile „comandanţilor supremi” ai ţării, când Sfânta ar fi dominat ştirile zilei? Impresia pe care presa fidelă pandemiei o dă în aceste zile este aceea că Statul a câştigat o bătălie împotriva Bisericii prin interzicerea accesului pelerinilor la Sfânta. Ceea ce nu pot să oprească este rugăciunea şi credinţa oamenilor. Lacrimile, cauzate de umilinţa suportată nedrept de către oameni, vor fi suliţele prin care se va împunge viclenia şi răutatea din inima vrăjmaşilor Bisericii.
Aş dori în rândurile de mai jos să-i încurajez pe cei ce duc dorul Sfintei în aceste zile cu un pasaj dintr-o carte a Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul:
„Numai Dumnezeu este prezent pretutindeni. Sfinţii merg dintr-un loc în altul cu o astfel de viteză, încât distenţele se anulează; pentru ei nu există distanţe scurte sau lungi. Când eram la sanatoriu, era unul, sărmanul, de mulţi ani bolnav – Haralambie îi spunea. Se logodise cu o soră medicală din sanatoriu. Pe atunci medicii nu aveau mijloacele necesare pentru vindecarea tuberculozei şi acela era în primejdie de moarte. Mama lui, copleşită de durere, a mers la o mănăstire a Sfintei Parascheva ca să se roage. În acest timp, bolnavul era la reanimare şi medicii nu o lăsau nici pe logodnica lui să intre la el. La un moment dat mama lui o sună la telefon şi-i spune: <<Nu fi mâhnită! Sfânta Parascheva mi-a spus că Haralambie se va face bine. Sfânta Parascheva mi-a mai spus şi aceasta: Acum mă duc şi la Sanatoriul din Lamia, căci şi acolo este cineva în primejdie>>. În acea clipă bolnavul s-a făcut bine. După aceasta, sora medicală a sunat la Sanatoriul din Lamia şi a aflat că exact în acea vreme, cineva, aflat în primejdie de moarte s-a făcut bine ca prin minune. Cu ce viteză a călătorit Sfânta! Dacă o maşină ar fi mers cu o astfel de viteză, s-ar fi dezintegrat. Sfânta nici benzină super nu a consumat, nici cauciucurile nu i s-au stricat”.
Păzitoarea Moldovei, „cea mai păzită” Sfântă a lumii de pelerinii care ar fi venit la Iaşi pentru a-i cinsti sfintele moaşte, să asculte rugăciunile celor de aproape şi celor de departe. Chiar dacă închinarea la racla sfântă nu e permisă pentru toţi, rugăciunea în jurul bisericii în care se află Sfânta poate fi un exemplu de curaj, de demnitate şi de mărturisire ortodoxă.