La mulți ani tuturor!

Ne aflăm într-o perioadă frumoasă ce gravitează în jurul Naşterii Mântuitorului Hristos. Sau cel puţin ar trebui să ne raportăm doar la naştearea Celui ce a adus lumii întregi posibilitatea mântuirii. Câţi dintre noi suntem conştienţi de acest mare Dar pe care Dumnezeu L-a făcut lumii întregi? Câţi dintre noi caută să afle şi să înţeleagă ce s-a schimbat în lumea aceasta odată cu venirea lui Mesia? În vremurile de demult, oamenii nu aveau acces la educaţie şi la informaţie, dar cu toate acestea parcă era mai multă credinţă. Era mai multă credinţă, dar şi tradiţie. Oamenii simpli duceau o viaţă sfântă pentru că iubeau credinţa ortodoxă şi tradiţiile, iar o moştenire de mare preţ era educaţia. Revenind în zilele noastre, avem senzaţia că trăim într-o lumea a discrepanţelor. Am ajuns să serbăm doar două din cele trei zile de Crăciun pentru că foarte mulţi oameni se întorc la serviciu. Pe lângă asta, mă gândesc câţi oameni în toate zilele de sărbătoare stau în casele lor serbând Naşterea Domnului doar bucurându-se la brad şi mâncând bucate alese. Există oameni cărora le place să serbeze Crăciunul dar în inima lor nu există Dumnezeu. Oare este suficient să petrecem zilele închinate Naşterii Domnului „bucurându-ne” doar de cele trecătoare? Cei ce aleg ca în aceste zile să serbeze mai întâi prin rugăciune nu îi pot înţelege pe cei ce stau acasă să păzească bradul sau să-i omenească pe musafiri. Este posibil ca cei ce nu cinstesc Naşterea Domnului în biserică să nu-i înţeleagă pe oamenii care merg să primească harul lui Dumnezeu în cadrul Sfintei Liturghii. Este de neconceput ca în zilele de Crăciun, la momentul liturgic, un creştin ortodox să fie în alt loc decât în biserică. Dacă Mântuitorul Hristos nu s-ar fi născut, nu am fi avut nici Crăciun, nici Paşti, nici sărbătoare, nici Sfinte Taine, s.a. Multe daruri şi mult har ne-a oferit Dumnezeu de-a lungul timpului. Fără acestea, viaţa noastră nu ar fi fost la fel. Să preţuim darurile Creatorului mai mult decât orice lucru trecător din această lume. Să-i oferim Pruncului Iisus dragostea şi inima noastră! Ca să-I facem pe plac, să purtăm în rugăciune pe toţi oamenii care din diferite motive se află în jurul corabiei! În rest, bucuraţi-vă, a venit din nou Crăciunul!

După aproape opt decenii de vieţuire pe acest pământ, tanti Filofteia Papuc din satul Buhalniţa, comuna Hangu, judeţul Neamţ, a plecat la Domnul. Am cunoscut-o la biserica din Parohia Buhalniţa, unde participa cu multă credinţă la sfintele slujbe. Avea chipul blând şi vorba duioasă, iar greutăţile înfruntate de-a lungul vieţii şi boala nu au împiedicat-o să participe la sfintele slujbe şi să aibă grijă, atât cât a fost posibil, de căsuţa în care locuia. Împreună cu fotografii prezenţi la Tabăra „Buhalniţa, legenda de la poalele Ceahlăului, desfăşurată în perioada septembrie 2017-noiembrie 2018, am păşit în casa ei. Chipul bătrânei a fost surprins de fotografi în lumină, iar cântecele şi poeziile pe care ni le-a împărtăşit ne-a dus parcă în vremurile de altă dată, când parcă oamenii erau mai buni, mai harnici, mai milostivi şi mai credincioşi. Am avut bucuria ca în vara anului 2015 să-i iau un interviu pentru un documentar, astfel că tanti Filofteia s-a îmbrăcat în costumul naţional de o frumuseţe rară. Bătrânii care se duc acum la ceruri nu se mai întorc niciodată, dar rămân poveştile lor. Cred că vârstinicii de mâine nu vor avea aceleaşi virtuţi pe care le au cei ce au prins alte vremuri.

Vă ofer mai jos spre vizualizare interviul cu tanti Filoftei şi o galerie de fotografii

Dumnezeu să o ierte!

Zilele de sărbătoare parcă ne fac să uităm pentru câteva clipe de ceea ce ne dezbină. Din păcate, Ziua României este serbată şi în acest an nu într-un climat de pace şi de armonie între români ci într-o oarecare încordare. Aceasta din cauza unor politicieni care se cred veşnici pe acest pământ şi care parcă urmăresc alte interese decât al celor pe care îi reprezintă. Cu toate aceste nelinişti, cu toţii, de la preşedinte până la cel mai mic, ne urăm „La mulţi ani de Ziua României!”. În această zi mă gândesc la procentul celor care le este ruşine să spună că sunt români, la cei ce îşi urăsc fraţii de acelaşi neam, la cei ce şi-au părăsit foarte uşor ţara, la cei ce au uitat de părinţi, de tradiţii şi mai ales de credinţa ortodoxă, născută odată cu acest popor. Trăim într-o ţară atât de frumoasă şi de bogată, dar cu toate acestea, fiecare zi ni se prezintă ca fiind o calamitate. Numai cifre pesimiste şi prognoze apocaliptice! Fiecare dintre noi este responsabil de tot ceea ce se întâmplă. De ce? Pentru că foarte adesea credem că „adevărul” aparţine unora şi minciuna altora. Unii sunt buni, iar ceilalţi sunt corupţi, hoţi, mincinoşi, s.a. Când cei pe care îi considerăm buni ne vor dezamăgi, va veni revolta, odată cu mustrarea de conştiinţă şi cu lehamitea. Ziua României ar trebui să ne determine pe fiecare dintre noi să ne raportăm la ţara noastră cu responsabilitate în fiecare zi. Deşi suntem aproape 20 de milioane de locuitori, adică o forţă, nu reuşim să ne impunem civilizat, împreună, în faţa a câtorva sute de politicieni, pentru ca ţara aceasta să mergă în direcţia pe care ne-o dorim. La mulţi ani celor ce încă mai sunt români! Sper ca Bunul Dumnezeu să ne ocrotească şi să ne izbăvească de cei ne nu iubesc acest neam sfânt, a cărui libertate şi credinţă s-au dobândit cu sânge! La mulţi ani române!