De câteva zile, Sadova nu mai este la fel…Toată lumea este cutremurată şi îndurerară de plecarea în lumea veşniciei a celei ce a fost Rodica Rusu, cunoscută atât de localnicii din Sadova, cât şi de cei din Câmpulung Moldovenesc.
Lacrimile nu mai contenesc după ce, pe neaşteptate ceasul morţii a luat sufletul bun al doamnei Rodica. Pentru cei apropiaţi, Rodica Rusu era „Nana Roda” sau „Rodicuţa”, iar pentru copiii şi nepoţii ei era cel mai scump om de pe pământ, mama. A călătorit prin multe locuri din ţară pentru ca familia ei să aibă un trai decent. Multe întâmplări din care a avut de învăţat au fost povestite şi le-am auzit adesea. Mi-a fost dragă pentru felul în care se comporta cu oamenii. Mereu era cu zâmbetul pe buze şi aproape întodeauna spunea câte o glumă pentru a-i înveseli pe cei din jur. A fost o lumină care veghea de dimineaţă până seară, făcându-şi timp pentru toţi şi pentru toate şi rupând din timpul de odihnă pentru a-şi face datoria de gospodină, de mamă, de bunică, de soră, dar mai ales de prietenă. Nana Rodica a fost o prietenă deosebită pentru multe doamne din Sadova şi nu numai. A plâns în sinea ei şi nu s-a plâns la nimeni de vreun necaz. A purtat cu demnitate crucea suferinţei când unul din ccei apropiaţi avea o încercare sau greşea cu ceva. Mereu găsea soluţii la problemele copiilor şi nepoţilor pe care i-a iubit mai mult decât pe sine.
Doamna Rodica Rusu s-a remarcat prin păstrarea tradiţiilor sfinte şi prin păstrarea credinţei străbune. Participa mereu la sfintele slujbe ale Bisericii, pomenindu-i atât pe cei dragi, cât şi pe cei plecaţi în lumea veşniciei. A fost mereu atentă la sfintele slujbe şi nu a deranjat pe nimeni, aşa cum din păcate se mai întâmplă în zilele noastre. A primit cu multă dragoste preotul paroh când a venit cu Boboteaza şi a purtat cu sfinţenie sfintele slujbe pentru cei răposaţi. În întreaga ei viaţă l-a avut pe Dumnezeu în minte şi a căutat să facă voia lui. Dacă am iubit-o şi vrem să arătăm că o iubim în continuare, trebuie să ne apropiem mai mult de Mântuitorul Hristos, să ne rugăm, să fim mai buni şi să facem fapte de milostenie.
Rodica Rusu a avut o inimă bună din care a izvorât numeroase fapte de milostenie. Auzind de colecta pentru masa de Crăciun şi de Paşti pe care Grupul de iniţiativă „Prietenii Bârnovei” o organizează de mai mulţi ani, doamna Rodica Rusu a oferit mereu din rodul muncii mâinilor sale pentru ca cei lipsiţi şi uitaţi să primească o masă caldă, pentru a simţi bucuria sărbătorii. La agapa organizată de sărbătoarea Învierii Domnului din acest an, doamna Rodica a contribuit ca de obicei cu o sumă de bani. Am sunat-o înainte de Paşti pentru a-mi confirma şi de această dată dacă ne ajută. Cu mare bucurie a spus că oferă un milion de lei pentru masa bolnavilor de la Bârnova. De aceea, în cea de-a treia zi de Paşti, doamna Rodica a primit din partea conducerii Grupului de Iniţiativă „Prietenii Bârnovei” o Diplomă de mulţumire. A primit-o cu multă bucurie şi a spus: „Să fie primit pentru cei bolnavi!”. Membrii Grupului de Iniţiativă „Prietenii Bârnovei”, conducerea secţiei Bârnova a Spitalului Socola din Iaşi, pacienţii din această unitate spitalicească, împreună cu preotul misionar Ştefan Dolgu, sunt profund îndureraţi de plecarea din această lume a doamnei Rodica şi făgăduiesc că o vor purta în rugăciune.
Ultima aniversare a scumpei noastre prietene Rodica a avut loc într-o atmosferă de bucurie şi de împlinire. Am rugat-o să ne mărturisească câteva gânduri, astfel că ne-a grăit următoarele: „Nu am multe cuvinte. Mulţumesc tuturor celor care sunt de faţă, în mod special lui Constantin care a ţinut în mod special să fie între noi. Apoi mulţumesc prietenelor mele şi vecinelor pentru că formăm o familie frumoasă de suflet. Să vă dea Dumnezeu o aniversare aşa frumoasă când veţi împlini anii!”. Vom păstra în suflet aceste cuvinte care se regăsesc din fericire şi pe o înregistrare video.
Nana Rodica a lăsat multe lucruri nerezolvate pe acest pământ. Ar mai fi putut să trăiască şi ar mai fi avut multe de făcut pentru familie. A plecat la nici 70 de ani, cât sunt „anii omului” menţionaţi în Sfânta Scriptură. Suntem siguri că toate cele ce nu a apucat să le vadă terminate le va rezolva din ceruri prin gândul cel bun pe care-l vor avea urmaşii. Datoria noastră este aceea de a ne ruga şi să nu ne întristăm. Dar cine poate să-şi stăpânească lacrimile când ştim că nana Rodica nu va mai fi lângă noi? Să ne înarmăm cu mult curaj şi să avem credinţa că sufletul ei s-a aşezat cu sfinţii. Să ne rugăm pentru ea până la sfârşitul vieţii noastre pentru sufletul ei bun şi pentru inima ei mare în care am intrat cu toţii şi din care nu vom ieşi niciodată. Dumnezeu să o ierte, cu sfinţii să o aşeze, în lumina cerească şi în odihna raiului! (Constantin Ciofu)