Rar îţi este dat să vezi pe străzile Odessei un mijloc de transport modern. Majoritatea sunt microbuze, mici ca nişte cutii de chibrituri, murdare, vechi şi ruginite. Mai pot fi zărite şi autobuze mai mari. Chipurile oamenilor sunt parcă asemănătoare cu „anticul” ce domină un oraş amorţit de atmosfera sovietică.

Clubul Fotografilor Iaşi a fost prezent pe 1 aprilie 2017 la Carnavalul Umorului – ”Iumorina” din Odessa, Ucraina. În cadrul turei foto s-au mai realizat imagini la malul Mării Negre şi la Cetatea Albă.

Timp de două zile (1-2 aprilie 2017), şapte membri ai Clubului Fotografilor Iaşi au mers într-o tură foto în Ucraina, la Odessa, cu prilejul organizării Carnavalului Umorului – ”Iumorina”. Au răspuns aşadar invitaţiei colegului nostru Ghenadie Cebanu următorii membri ai clubului: Mihaela Ajităriţi, Mirela Grosu, Cătălina Neculau, Claudiu Bîrliba, Ionuţ Rebegea şi Constantin Ciofu. Au mai fost alături câţiva pasionaţi de fotografie, prieteni şi colegi ai organizatorului turei foto, dar şi un câine (dotat cu paşaport). Ne-am pornit din Iaşi în noaptea de vineri, 31 martie, spre sâmbătă, 1 aprilie, mai întâi spre Vama Albiţa, unde am trecut cu bine. Am ajuns apoi în Vama Tudora, unul dintre punctele vamale moldo-ucrainene, iar de aici ne-am îndreptat spre malul Mării Negre. Am surprins atmosfera de dinaintea începerii sezonului estival şi am realizat câteva cadre. Cel mai mare stres pe drumurile până la Odessa a fost cauzat de gropile din asfalt, adevărate cratere, pe care cele trei maşini în care ne-am aflat le-au evitat de cele mai multe ori în ultima secundă. Am ajuns cu bine în Odessa, iar după ce am trecut pe la schimbul valutar pentru a cumpăra grivne (moneda naţională a Ucrainei), am mers să luăm prânzul. După aproape o oră, am plecat spre Bulevardul Deribasovskaya, cel mai lung din oraş, unde a avut loc parada carnavalului, organizat pentru cel de-al 41-lea an. Sute de fotografi se aflau printre cei înscrişi să defileze, din peisaj nelipsind voia bună, muzica, zgomotul, personaje care de care mai haioase din filme sau desene animate, s.a. În centrul oraşului era plin de lume, printre participanţi aflându-se oameni de diferite naţionalităţi din mai multe colţuri ale lumii. Am continuat să fotografiem oraşul, autobuzele vechi şi mici, clădirile, catedrala ortodoxă, portul, s.a. Seara, târziu, ne-am retras la hotel, după ce ne-am căutat unii pe alţii prin mulţime. În dimineaţa zilei de duminică, 2 aprilie, am mers în imensa catedrala ortodoxă din Odessa, iar următorul punct a fost Cetatea Albă. În drumul spre Iaşi, ne-am oprit la porţile oraşului Chişinău, şi „La Plăcinte”, unde s-a luat cina. Mulţumim colegului nostru Ghenadie Cebanu pentru iniţiativă, pentru răbdare şi pentru modul cum s-a implicat în organizarea turei foto. (Constantin Ciofu, coordonatorul Clubului Fotografilor Iaşi)

Luminile la casele din Lungani-Voineşti erau aprinse astăzi (31 martie 2017) la ora 6:20 când, împreună cu Mihaela Ajităriţi, Vlad Colotilă şi Florin Aioanei, am ajuns în acest sătuc.

Câinii au început să latre după ce ne-am oprit în marginea localităţii în dreptul unui mic lac. Am aflat că se poate pescui gratuit, doar scăldatul fiind interzis. Pe când încă aşteptam ca primele raze ale soarelui să apară, o localnică a venit la poartă întrebând dacă am „sunat” la poartă. Era sătulă de treabă pentru că s-a trezit la ora 4 dimineaţa. Ne-a povestit că are câteva vaci şi câţiva porci pe care îi creşte pentru a se întreţine şi pentru a da copiilor pentru mâncare, unii fiind plecaţi în străinătate. În vreo zece minute, mi-a spus câteva din greutăţile pe care le înfruntă, dar şi despre cât de frumos e vara la Lungani. Urcând spre culmile celui mai înalt deal din sat, ne-am oprit pentru câteva secunde. Din depărtare se auzeau clopotele unei biserici, în liniştea şi adierea de vânt a sfârşitului de primăvară. Am păşit peste iarba fragedă abia încolţită după iarna destul de bogată în zăpadă. Am ajuns în vârf, unde am aşteptat ca razele soarelui să apară de dincolo de nori. Doar câteva fire roşii am reuşit să surprindem, după care am ajuns în curtea bisericii parohiale. Din clopotniţă, parcă printr-o minune, am observat cum lumina a străpuns norii cenuşii căzând perpendicular. Ne-au atras atenţia copacii înfloriţi, pe care i-am fotografiat din mai multe unghiuri. Puţin înainte de ora 8:00, ne-am întors în oraşul aglomerat şi zgomotos. Tura foto de la Lungani a arătat încă o dată că prietenia în jurul pasiunii pentru fotografie poate avea roade frumoase, chiar dacă acestea se culeg de obicei toamna. (Constantin Ciofu, coordonatorul Clubului Fotografilor Iaşi)