Categorie: Fotografii din România

Expoziţia colectivă de fotografie “Ochi şi ferestre”

Casa de Cultură “Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi
O iniţiere în Fotografie cu Dan Mititelu
Clubul Fotografilor Iaşi
Galeria de Artă “Labirint”
“Ochi şi ferestre”
Expoziţie colectivă de fotografie
Lucian Bahrin, Paul Ilie, Constantin Lazu, Alice Moisuc, Radu Napcori, Adi Petruşca, Mihaela Sîrbu, Ionuţ Stan, Ioana Tololoi
Perioadă: luni, 4 iulie 2016 – sâmbătă, 23 iulie 2016.
Vernisaj: marţi, 5 iulie 2016, de la ora 18.30, în Sala “Diotima”.
***
Ochiul ca o fereastră şi fereastra ca un ochi.
Un ochi, mai mulţi ochi, mai multe ochiuri. De om, de apă, de pisică, de ţesătură, de păun, de sticlă, de lumină, de fântână, de găină…
O fereastră, mai multe ferestre, mai multe geamuri. De casă, de timp, de maşină, de ruină…
9 autoare şi autori, 36 de fotografii, 30 x 45 cm, la încheierea (par)cursului denumit “O iniţiere în Fotografie” (a XXVII-a ediţie), în Galeria de Artă “Labirint” a Casei de Cultură “Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi din Parcul Copou, aşteaptă. Vă aşteaptă.
La bună vedere.
***
Anunţ şi afiş: D.M.

O iniţiere în Fotografie cu Dan Mititelu

Casa de Cultură “Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi
vă invită să începeţi luni, 4 iulie 2016, de la ora 18,
O iniţiere în Fotografie cu Dan Mititelu.
– a XXVIII-a ediţie –
1. Se organizează 20 de întâlniri de câte două ore, în fiecare zi de luni şi joi, între orele 18 şi 20.
2. Pentru 40 de ore, fiecare participant(ă) trebuie să achite, în total, numai 100 (o sută) lei.
3. Înscrierile se pot face de luni până vineri, între orele 9 şi 14, la sediul Casei de Cultură “Mihai Ursachi” (Iaşi, b-dul “Carol I”, Parcul Copou; tel.: 0232-26.75.47).
4. La prima întâlnire a (par)cursului fotografic intrarea este liberă pentru persoanele nehotărâte.
5. Prelegerile sunt ilustrate cu peste 1.000 de planşe tehnice şi fotografii ale unor autori clasici şi contemporani.
6. La sfârşitul iniţierii nu se susţine vreun examen şi nici diplome de merit nu se oferă. Eventual, contra cost suplimentar (între 25 şi 50 lei pentru o persoană), se organizează o expoziţie colectivă tematică, după care materialele achiziţionate se returnează celor care le-au plătit.
7. Unei persoane care doreşte să participe i se cere bunăvoinţă, răbdare şi o vârstă între 16 şi 96 de ani. Aparatul de fotografiat performant poate să-i lipsească. Inima şi mintea însă nu.
8. Persoana care doreşte să se înscrie la (par)cursul fotografic este rugată:
a) să-şi aducă actul de identitate şi o copie după acest act;
b) să completeze cu majuscule o fişă de înscriere;
c) să achite suma de 100 (o sută) lei şi să ceară chitanţa care face dovada plăţii;
d) să comunice numărul său de telefon şi o adresă de e-mail personală.
9. “O iniţiere” se poate citi “Una iniţiere” sau “Zero iniţiere”.
10. Anual, se organizează patru (par)cursuri, în lunile ianuarie-martie, aprilie-iunie, iulie-septembrie şi octombrie-decembrie. Cele 27 (par)cursuri organizate până acum au reunit peste 740 (şapte sute patruzeci) persoane.
11. Pentru a putea serba împreună şi continuu criza morală, culturală, artistică, financiară şi politică a lumii, Ţării şi urbei, toate cele şi toţi cei care au achitat o taxă pentru una din “iniţierile” mititele anterioare pot participa gratuit la oricâte alte întâlniri din cadrul noilor (par)cursuri similare.
12. Pagini utile:
http://dan-mititelu.ro/teme
http://dan-mititelu.ro/teme/?p=1336
http://dan-mititelu.ro/teme/?page_id=25 https://www.facebook.com/Dan.Mititelu.Copou.Iasi
https://www.facebook.com/events/255992561433822

Luminile ce se sting zi de zi

La puţin timp după tragedia SMURD din Republica Moldova, o nouă ştire bulversează oraşul Iaşi: patru oameni au murit într-un accident între Braşov şi Făgăraş. Prima întrebare ce ne vine în gând este „De ce?”, iar apoi suntem interesaţi să aflăm cum s-a întâmplat pentru a găsi o explicaţie şi astfel să ne continuăm viaţa agitată de zi cu zi. 
L-am cunoscut din vedere pe Cătălin Popa, unul dintre cei ce au pierit în acest cumplit accident. Mi-am dat seama că este un om bun, pasionat de cultură şi de muzică, acesta fiind şi motivul pentru care se afla în microbuzul implicat în accident. Având o bogată experienţă profesională, a devenit cunoscut şi şi-a făcut în anii de viaţă, pe care i-a trăit până astăzi, mulţi prieteni. Un om, o lumină, alături de alte trei persoane, s-a stins într-o clipită. Urmează zile grele pentru familie, pentru prieteni şi pentru cei ce l-au cunoscut pe Cătălin. De multe ori, în urma unor astfel de tragedii auzim expresii de genul: „Aşa i-a fost să fie…”, „Câţi oameni trebuie să mai moară ca să…?” (se respecte legislaţia, ca să se construiască autostrăzi, ca să existe siguranţă pe drumurile patriei, s.a.). De foarte puţine ori se schimbă acel CEVA la care toţi ne referim, dar de care aproape nimeni nu se atinge. Ce trebuie schimbat în urma unei astfel de tragedii sau în urma altor nenorociri care au „şocat” o lume întreagă. Câte mustrări de conştiinţă o fi având, cel puţin în ultimii 25 de ani, acei oameni care, prin ceea ce au făcut sau ar fi putut să facă, nu şi-au îndeplinit îndatoririle. Câţi oameni de care depinde viaţa altora se gândesc la durerea pierderii unei persoane dragi? Cum vor putea să privescă vreodată în ochi o soţie rămasă văduvă, un părinte ce şi-a îngropat fiul sau un copil ce se va întâlni cu tata la mormânt? Din păcate suntem ţara unde, dacă se moare pentru că nu a ajuns maşina de pompieri la incendiu, se pune piatră pe drum. Suntem ţara în care se iau „măsuri urgente” şi se fac „verificări” imediat pentru ca „o astfel de tragedie să nu se mai întâmple”. Suntem ţara în care nu mai are rost să te miri că de exemplu s-a petrecut un accident pe drumul cutare, pentru că e numit „drumul morţii”. De un sfert de secol aşezăm în fruntea administraţiilor locale şi în conducerea ţării oameni prezentabili, care mănâncă politica pe pâine. Tot de vreo 25 de ani ni se vorbeşte de schimbare dar nimeni nu prea reuşeşte să o facă. Am senzaţia că va trebui să aşteptăm ca lucrurile să se schimbe multă vreme de acum înainte pentru că se pare că se fac doi paşi înainte şi doi înapoi. Aşteptăm ca de obicei ca „vinovaţii să fie traşi la răpundere”, să fie pedepsiţi şi….cam atât. Despre măsuri se va vorbi o vreme şi…cam atât. Luminile ce se sting zi de zi nu au nevoie de pedepsirea vinovaţilor, de măsuri şi de adevăr. Cred că cei ce nu mai sunt lângă noi şi-ar dori să fim cât mai mulţi ani o lumină pe pământ, care să alunge întunericul din acei oameni ce nu se gândesc că această viaţă este vremelnică şi că viitoarele generaţii vor vorbi despre lucrurile bune sau rele pe care le-au făcut.
Dumnezeu să-i ierte!
Constantin Ciofu, fotograf şi jurnalist
17 iunie 2016

Eroii SMURD pe firul vieţii, Iaşi – 2015

De multe ori am văzut elicopterul SMURD Iaşului zburând deasupra Iaşului. Doar o singură dată am ales să-l fotografiez. Nu am postat imaginea de mai jos până în prezent pentru că în forma originală nu aveam un mesaj pe care aş fi putut să-l transmit. Uitându-mă acum, la mai bine de jumătate de an la această fotografie, am găsit şi o oarecare interpretare. Avem aşadar elicopterul SMURD, un fir (firul vieţii), patru crengi mai mari (membrii echipajului) şi o crenguţă mai mică în mijloc, ce ar putea fi persoana care urmează sau a fost salvată. Aşa am văzut eu imaginea de mai jos.

Dumnezeu să-i ierte pe eroii timpului nostru!