Reportaje – Pagina 2 – Constantin Ciofu

Drumul către lumina cerească al stavroforei Irina Pântescu

Întâia stareță a Mănăstirii Voroneț, stavrofora Irina Pântescu, a fost condusă pe ultimul drum miercuri, 9 martie 2022. Slujba înmormântării a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul. Sicriul cu trupul neînsuflețit al vrednicei starețe a fost înhumat lângă Biserica „Sfântul Daniil Sihastrul” pe care a ctitorit-o.

În prima zi din Postul Mare, luni, 7 martie 2022, la orele dimineţii, a apărut vestea tristă a plecării din această lume a stavroforei Irina Pântescu, proinstareţa Mănăstirii Voroneţ din judeţul Suceava. Măicuţa, cum îi spuneau cei ce o cunoşteau de aproape, a fost pentru mulţi clerici şi mireni un model. Vestea mutării sale la cele veşnice i-a întristat pe cei ce au cunoscut-o, dar a adus şi o stare de pace, întrucât Dumnezeu a ales să o slobozească de suferinţa trupească prin care a trecut şi pe care a îndurat-o cu gândul la Maica Domnului. Întâia stareţă a Mănăstirii Voroneţ a fost înconjurată cu multă dragoste şi jertfă de către monahiile din ctitoria ştefaniană, în interiorul căreia se află mormântul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul. În acelaşi timp, şi-au îndeplinit smeritele ascultări, ţinând rânduiala liturgică în toată perioada cât stavrofora Irina a avut nevoie de îngrijire. Mulţi oameni din domeniul medical, şi nu numai, şi-au adus aportul în tratarea Măicuţei. Aceasta deoarece Cuvioşia Sa este printre cele mai iubite monahii ale Bisericii din Bucovina şi nu numai. Vreme de două zile, sicriul cu trupul neînsufleţit al maicii Irina a poposit în pronaosul Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, pe care a restaurat-o cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Arhiepiscop Pimen. Aici, slujbele de pomenire au fost săvârşite în zilele de luni şi de marţi. Pe lângă rugăciuni, Măicuţa a fost înconjurată de florile pe care le-au adus în semn de omagiu cei ce au preţuit-o.

Dezlegare arhierească a Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Bucovina

Pe o vreme autentică de iarnă, la ceas de seară, lângă sicriul stavroforei Irina a ajuns Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Bucovina, alături de un ales sobor format din osteniteri ai Centrului eparhial Suceava, a oficiat slujba Parastasului şi a citit rugăciunile de dezlegare. Părintele Arhiepiscop Calinic a remarcat cu acest prilej că numele stavroforei Irina Pântescu va rămâne unul „de referinţă, al unei stareţe care a ştiut să se înveşnicească prin actul creator”. Ierarhul a amintit că a pus la dispoziţie tuturor date din viaţa măicuţei proinstareţe Irina Pântescu, așa cum a fost povestită Înaltpreasfinţiei Sale pe 21 martie 2016, în vremea slujirii ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor.

Slujba înmormântării săvârşită de către PS Damaschin Dorneanul

Pe parcursul nopţii de 8 spre 9 martie, cerul a presărat peste Voroneţ fulgii de nea, pe care l-a acoperit cu o mantie albă. La ceas de dimineaţă, clopotele şi toaca au anunţat începerea slujbelor în Paraclisul „Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”, ctitorit de către stavrofora Irina Pântescu. În faţa străvechii aşezări monahale, stavrofora Gabriela Platon, stareţa Mănăstirii Voroneţ, l-a întâmpinat pe Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, delegatul Părintelui Arhiepiscop Calinic. Ierarhul s-a închinat în biserica-monument, unde a fost aşezat sicriul cu trupul neînsufleţit al stavroforei Irina. În faţa Paraclisului „Sfântul Daniil Sihastrul” a fost întâmpinat de către soborul slujitorilor şi de către credincioşi. Într-o atmosferă duhovnicească plină de har şi de binecuvântare, Părintele Episcop-vicar a oficiat Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. Preasfinţitul Damaschin Dorneanul, împreună cu cei prezenţi, a ajuns în biserica-monument a aşezământului monastic, unde a slujit un Trisaghion lângă sicriul proinstareţei Irina. Apoi s-a ieşit în procesiune în incinta aşezării monahale, în dangătul clopotelor şi al cântării „Sfinte Dumnezeule”. În faţa scenei Judecăţii de Apoi, Preasfinţia Sa a săvârşit slujba Înmormântării. Răspunsurile la stană au fost oferite de către o parte a Grupului psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale din Suceava şi de către monahiile Mănăstirii Voroneţ. Dumnezeu a binecuvântat timpul cu o vreme frumoasă pe timpul slujirii prohodului. Pe lângă numeroşi credincioşi, pentru odihna şi iertarea sufletului Măicuţei s-au rugat stareţe şi monahii de la majoritatea mănăstirilor din judeţul Suceava. În acelaşi timp, la înmormântare a participat şi stavrofora Iosefina Giosanu, stareţa Mănăstirii Varatic din judeţul Neamţ.

Distincţie patriarhală pentru stavrofora Irina Pântescu

Arhimandritul Melchisedec Velnic, exarhul mănăstirilor din Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor, a citit la final textul Ordinului „Crucea Patriarhală”, conferit post-mortem stavroforei Irina Pântescu de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Apoi, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor a citit mesajul Preafericirii Sale intitulat „O stareţă rugătoare, luptătoare şi harnică: Maica Irina Pântescu (1932-2022)”. În cuvântul transmis, Patriarhul României a evocat „cu bucurie persoana maicii starețe Irina Pântescu: chip luminos şi fire energică, ospitalieră şi harnică, exemplu de viață duhovnicească, de demnitate și patriotism”. Sicriul cu trupul Măicuţei, purtat în mâini de către gospodarii din Voroneţ, îmbrăcaţi în portul naţional, a înconjurat apoi biserica. Pe lângă cântările tânguitoare, s-au rostit câteva ectenii. În faţa cortegiului care a pornit spre mormânt prin intrarea pricipală a aşezării monahale, s-au aflat coroanele, apoi prapurii şi crucile, precum şi pomenile. Pe o cruce mare din lemn au fost încrustate data venirii pe această lume a Măicuţei, precum şi data naşterii în lumina cerească. Rânduiala specifică înmormântării monahilor a continuat la locul înhumării, situat lângă paraclisul din lemn al mănăstirii. PS Damaschin Dorneanul a aşezat pe faţa Măicuţei paramanul, iar apoi a acoperit-o cu mantia călugărească. Rânduiala a cuprins apoi turnarea de ulei (din candelă) şi de vin în chipul crucii, şi pecetluirea mormântului. Cei prezenți au făcut 12 închinăciuni pentru cea mutată la ceruri.

Recunoscători pentru clipele de bucurie

Prin grija obştii Mănăstirii Voroneţ, credincioşii au primit pachete consistente cu alimente, sfinţişori şi colaci. Aceeaşi ofrandă a fost oferită credincioşilor care au participat la slujba Pavecerniţei de la Catedrala „Naşterea Maicii Domnului” din Gura Humorului, precum şi mulţi alţi oameni din diferite locuri ale judeţului Suceava, care s-au bucurat de această pomană. Slujba înmormântării stavroforei Irina Pântescu a reprezentat unul din cele mai importante momente ale istoriei Mănăstirii Voroneţ de la reînfiinţare până în prezent. De-a lungul celor trei decenii, Măicuţa a prilejuit, pe lângă cele două hramuri, multe momente aniversare. Pentru toate clipele de bucurie deosebite, oferite, cei de aproape şi de departe rămân recunoscători stavroforei Irina Pântescu. Cu toţii se vor gândi la chipul Cuvioşiei Sale când vor vorbi despre Voroneţ, despre evenimentele derulate în aşezarea monahală pe care a păstorit-o şi despre cuvintele sale pline de înţelepciune lăsate posterităţii în numeroasele apariţii editoriale. Dorul de Măicuţa va fi alinat prin rugăciunile înălţate la tronul Preasfintei Treimi, cerând în acelaşi timp mijlocirile sfinţilor, canonizaţi şi necanonizaţi, pe care i-a iubit cu toată fiinţa. (Constantin Ciofu)

Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, omagiat în Cetatea Soroca

Episcopia de Bălţi a organizat vineri, 2 iulie 2021, un spectacol dedicat Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Manifestarea s-a bucurat de prezenţa mai multor invitaţi de pe ambele maluri ale Prutului. În faţa publicului au susţinut repertorii dedicate marelui domnitor mai multe ansambluri artistice, dar şi interpreţi de muzică populară.

Cetatea Soroca a găzduit vineri, 2 iulie 2021, a doua ediţie a Spectacolului comemorativ „Sfântul Ştefan cel Mare – atletul lui Hristos”, cu binecuvântarea şi în prezenţa Preasfinţitului Părinte Antonie, Episcop de Bălţi. Manifestarea a fost organizată de către Episcopia de Bălţi, alături de Consulatul General al României la Bălţi şi de Direcţia Învăţământ Soroca. Moderatorii evenimentului au fost preoteasa Mariana Doboşeriu şi interpretul Valeri Cebanu. Deşi vremea a fost neprielnică în zilele şi orele de dinaintea întâlnirii, Dumnezeu a rânduit, prin rugăciunile Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, cer senin. Cu puţin timp înainte ora 18:00, faleza dintre râul Nistru şi Cetatea Soroca era animată de numeroase grupuri de oameni de vârste diferite, venite la acest moment de suflet.

Evocare despre Sfântul Voievod Ştefan

În debutul spectacolului, profesorul de istorie Mihai Zeamă, membru al Uniunii Istoricilor din Republica Moldova, a evocat chipul Sfântului Domnitor Ştefan cel Mare: „În această zi (n.r. 2 iulie), noi trebuie să reflectăm asupra faptelor şi măreţiei Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. În perioadele în care poporul era asuprit, acesta privea către Sfântul Voievod ca la cel ce poate să-l salveze, cu ajutorul lui Dumnezeu”. După o scurtă scenetă, în faţa publicului au evoluat Corul preoţesc misionar „Mitropolit Visarion Puiu” al Episcopiei de Bălţi (dirijor: arhidiacon Marius-Mihai Anton), Ansamblul folcloric „Altiţa” de la Centrul de Cultură şi Tineret din Bălţi (conducător artistic – Carolina Guşciuc), Ansamblul folcloric de cadre didactice „Bucuria” din satul Vasilcău, raionul Soroca (iniţiator grup – Iuliana Solovei), Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru” de la Palatul de Cultură din municipiul Bălţi (conducător artistic – Mihail Verhovețchi), Stela Melnic şi Valeri Cebanu (interpreţi de muzică populară). Invitatul de onoare al manifestării a fost Constantin Bahrin din Iaşi, care, alături de artista Stela Melnic, a interpretat în primă audiţie cântectul „De la Bălţi la Iaşi”. În semn de preţuire, maestrul ieşean a primit „Crucea Bălţeană”, cea mai înaltă distincţie a Episcopiei de Bălţi pentru mireni.

„Sfântul Voievod Ştefan ocroteşte şi această parte a Moldovei”

La final, Preasfinţitul Părinte Antonie a adresat un cuvânt în care şi-a exprimat bucuria pentru organizarea evenimentului din Cetatea Soroca, iar apoi a remarcat că Sfântul Voievod Ştefan „este Ocrotitorul întregii Românii”. „Cu toţii simţim că Sfântul Voievod Ştefan ocroteşte şi această parte a Moldovei. Ne-am dorit ca acest spectacol să fie un omagiu adus Slăvitului Voievod, pe care dorim să-l ţinem viu în memorie”, s-a exprimat PS Părinte Episcop Antonie. Excelenţa Sa, Petrişor-Ionel Dumitrescu, Consulul General al României la Bălţi, împreună cu Preasfinţia Sa, a oferit diplome de gratitudine celor ce s-au implicat în organizare. Manifestarea s-a încheiat cu intonarea de către toţi cei prezenţi a cântecului „Când a fost să moară Ştefan”. Momentele artistice din Cetatea Soroca au arătat că urmaşii Slăvitului Voievod din Biserica Ortodoxă Română preţuiesc şi mărturisesc credinţa, limba şi tradiţiile neamului, chiar dacă faptele din istorie de pe aceste meleaguri au fost neprielnice. Printre zidurile cetăţii de pe malul Nistrului au răsunat către ceruri cântecele populare româneşti şi nu numai. Deşi programul a fost un omagiu pentru cel ce a fost domnitorul Moldovei, inimile celor de faţă au cerut prin prezenţa lor Sfântului Ştefan să rânduiască o zi ca pământul pe care l-a apărat să revină la Patria Mamă. (Constantin Ciofu)

Mănăstirea Humor a aniversat 30 de ani de la reînființare

Zi de mare bucurie a fost duminică, 27 iunie 2021, la Mănăstirea Humor din judeţul Suceava, care a aniversat 30 de ani de la reînfiinţare. Locaşul de închinăciune al aşezării monahale şi-a serbat cu acest prilej al doilea hram, Soborul Tuturor Sfinţilor. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul.

Aniversarea a trei decenii de la reînfiinţarea Mănăstirii Humor din judeţul Suceava, a fost marcată în Duminica Tuturor Sfinţilor prin Liturghie arhierească. Slujba a fost săvârşită de către Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, alături de un sobor de preoţi şi diaconi, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. Preasfinţia Sa a fost întâmpinat în faţa clopotniţei strevechii aşezări monahale de soborul slujitorilor, de maicile stareţe de la mai multe mănăstiri din Bucovina şi de credincioşii îmbrăcaţi în costume naţionale. Ierarhul s-a închinat în Biserica cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” şi „Soborul Tuturor Sfinţilor”, iar apoi a oficiat Sfânta Liturghie pe un podium special amenajat în incinta aşezământului monastic. Din soborul slujitorilor au mai făcut parte arhimandritul Nectarie Clinci, exarh zonă, şi părintele Minu Mititelu, protopop al Protopopiatului Suceava 2. Răspunsurile la strană au fost oferite de Grupul Psaltic „Sfântul Inochentie de la Probota” din Suceava, dirijat de părintele Constantin Dan Magdalena. În cadrul Sfintei Liturghii, ieromonahul Sofronie Fischer a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Sihăstria Putnei din județul Suceava.

În cuvântul de învăţătură adresat pelerinilor, Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul a făcut referire la semnificaţia Duminicii Tuturor Sfinţilor. În acelaşi timp, a amintit de reînfiinţarea Mănăstirii Humor care i-a primit ca ocrotitori pe Toţi Sfinţii.

Stavrofora Parascheva Sorohan, stareţa Mănăstirii Humor, a menţionat că la serbarea celui de-al doilea hram s-au marcat 30 de ani de când s-a reînfiinţat aşezământul monastic la iniţiativa vrednicului de pomenire Arhiepiscop Pimen.

Credincioşii din satul Humor şi din alte părţi ale Bucovinei au participat cu multă evlavie la acest moment de sărbătoare. Oamenii au arătat astfel preţuirea faţă de biserica Mănăstirii Humor, dar şi faţă de obştea care se osteneşte să menţină rânduiala monahală.

Programul liturgic s-a încheiat cu un Trisaghion pentru ctitorii Mănăstirii Humor mutaţi la Domnul.

Amintim că pe 14 iunie 2020, biserica Mănăstirii Humor a fost resfinţită de către Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, după ample lucrări de restaurare şi de înfrumuseţare. (Constantin Ciofu)

„Fără înţelepciunea Bisericii, nu putem ajunge la bucurie“

În toamna anului 2008, într-o casă din centrul Iaşilor, a apărut Centrul de Formare şi Consiliere „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“, în care ostenesc măicuţele Mănăstirii „Sfântul Siluan Athonitul“.

Poate exista o mănăstire într-o casă obişnuită din centrul unui oraş?

La această întrebare, maica Siluana ne răspunde: „Da, pentru că mănăstirea nu înseamnă o biserică înconjurată de nişte clădiri în care locuiesc călugării. Mănăstirea înseamnă comuniunea unor oameni uniţi într-o familie duhovnicească, aşa cum Biserica înseamnă adunarea tuturor credincioşilor în jurul Sfântului Potir. Noi suntem o familie în Hristos-Domnul, care poate să aibă ca locaţie clădiri şi ziduri tradiţionale, un cort sau o scorbură într-o pădure în caz de prigoană, cutremur sau inundaţie, sau parterul unei case obişnuite“. Viaţa călugărului e condusă de „vântul care suflă unde voieşte şi noi credem că aşezarea noastră aici este lucrarea lui Dumnezeu!“.Aşadar, mănăstirea cu hramul „Sfântul Siluan Athonitul“ este formată deocamdată din opt măicuţe care au ales însă ca „firmă“ a casei numele principalului lor mod de rugăciune: Centrul de Formare şi Consiliere „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“. În acest centru de slujire şi misiune măicuţele ostenesc, după o rânduială care, deşi pare modernă, este într-o profundă ascultare de Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe.Vorbind despre această „originalitate“ a slujirii pe care o conduce, maica Siluana Vlad ne-a explicat că tot ce face un monah nu este altceva decât rugăciune întrupată în tot locul şi în tot ceasul vieţii sale închinate lui Dumnezeu: de la rugăciunea liturgică, de chilie, din inimă şi din ascultările de obşte, până la slujirea fraţilor din lume. Lucrarea unei mănăstiri este să se roage pentru cei care nu ştiu, nu pot sau nu vor să se roage şi să arate cum poate omul să trăiască şi să se bucure de viaţa lui fiind creştin. Rugăciunea nu este o activitate cerebrală sau doar o citire sau cântare de texte sacre, ci este o relaţie vie cu Dumnezeu cel Viu, relaţie prin care curge puterea Lui în viaţa noastră.La întrebarea dacă măicuţele nu intenţionează să aibă o mănăstire mai „adevărată“, maica Siluana ne răspunde că „noi intenţionăm, în primul rând, să rămânem sub ascultare. Desigur că ne-am bucura să avem o mănăstire cu biserică, chilii, gard înalt, grădină de flori şi de zarzavat etc., dar suntem deplin bucuroase şi aici, pentru că avem tot ce ne trebuie pentru slujirea şi mântuirea noastră“

.„Bucuria călugărului este ca o şcoală“

În afară de slujbele şi ascultările specifice mănăstirii şi centrului, măicuţele au, fiecare, câte o zi pe lună de „pustie la chilie“ şi, în fiecare zi, un timp de chilie pentru rugăciune, tăcere şi lectură. Ca lectură, pe lângă pravila zilnică obligatorie: Psaltire, Vechiul şi Noul Testament şi Învăţăturile Sfântul Siluan, fiecare poate alege, cu binecuvântare, după nevoi şi vocaţie, şi alte scrieri duhovniceşti. „Nevoinţa noastră, spune maica Siluana, e centrată pe slujirea ca iubire şi cuprinde, în ciuda tuturor suferinţelor inerente vieţii pe acest pământ, trăirea multor bucurii simple în care pregustăm bucuria cea mare, pe care ne-o făgăduieşte şi dăruieşte Domnul. Bucuria călugărului este ca o şcoală atât pentru el, cât şi pentru aproapele. Omul, dacă te vede amărât sau îmbufnat, va zice: «Vai de mine! Nu mă mai duc la biserică, să n-ajung ca asta». Bucuria călugărului este mărturia de credinţă a celui ce ştie de ce trăieşte: el aşteaptă «viaţa veacului ce va să vie» şi crede în lucrarea lui Dumnezeu, Care preface orice întristare în bucurie dacă omul se îndură să I-o dea Lui“

.„Ascultările“ de la Centrul „Sfinţii Arhangheli“

Pe lângă ascultările privind slujbele şi viaţa de obşte, maicile de la Centrul „Sfinţii Arhangheli“ răspund la scrisorile sau întrebările de pe site, susţin seminarii de formare pentru cei care solicită şi organizează, la cerere, consiliere individuală şi de grup pentru diferitele nevoi ale celor interesaţi. Maica Siluana susţine şi un seminar on-line „Să ne vindecăm iertând“, iar celelalte măicuţe oferă consiliere pentru tinerele care sunt în situaţia de a avorta şi cer ajutor şi colaborează cu „Provita“ şi „Dreptul la Viaţă“, pentru femeile care au viaţa răsturnată din cauza avorturilor. Acum sunt pe cale de a iniţia un grup de consiliere pentru persoanele care suferă de co-dependenţă.Un loc important în activitatea măicuţelor îl ocupă cea de formare duhovnicească. Formarea aceasta este cu totul specială, pentru că oferă o îmbinare a înţelepciunii seculare cu înţelepciunea Bisericii. Înţelepciunea Bisericii este dumnezeiască, fără ea nu putem ajunge la bucurie şi la rezolvarea problemelor noastre, iar înţelepciunea omenească ne ajută să ne cunoaştem limitele şi neputinţele firii noastre căzute. Înţelepciunea acestei lumi, pe lângă latura ei nebună care aleargă mereu după mai multe şi mai rafinate plăceri distructive, a făcut şi face şi mari eforturi de a rezolva problema suferinţei umane. Dar, în problema suferinţelor sufleteşti, tot ce a reuşit până acum este doar o uriaşă ofertă de „îngrijiri paleative“, anesteziante, calmante, antidepresive şi euforizante… „Este păcat de atâta risipă de inteligenţă omenească – spune maica Siluana – care oferă un diagnostic bun, dar nu poate ajunge la nici un rezultat fără Dumnezeu.“

„Cei care participă la cursurile de formare devin, la rândul lor, formatori“

„Înţelepciunea omenească pusă în slujba bolilor sufleteşti ale omului seamănă cu un ecograf foarte bun, mai spune maica. O ecografie bună te lămureşte în privinţa aspectelor ascunse ale bolii tale şi te ajută, când mergi la doctor, să te vindece. Cum Doctorul sufletelor noastre este Dumnezeu, ne putem folosi de înţelepciunea omenească (tot darul Lui, nu?) pentru a ne cunoaşte bolile ascunse ale sufletului, pe care mentalitatea modernă refuză să le mai numească patimi, şi să ştim că pierim dacă nu alergăm la Vindecătorul nostru, Dumnezeu. Greu primeşte omul zilelor noastre îndemnul de a păzi porunca iertării, de exemplu, dar de va vedea prin «metode ştiinţifice» care este consecinţa urii sau a ţinerii de minte a răului asupra fericirii sale, degrabă va dori să înveţe a ierta.Această modernă «stratagemă» nu este decât o nouă modalitate de a contribui la lucrarea cea dintotdeauna a Bisericii, care îşi cheamă acasă fiii rătăcitori şi risipiţi prin pustia suferinţelor acestui veac întunecat.“Aşadar, osteneala măicuţelor de la Centrul de Formare şi Consiliere este dublă: pe de o parte, îl ajută pe cel rătăcit sau derutat să afle drumul către „acasa“ care este Biserica, ieşindu-i în întâmpinare acolo unde îl doare pe el, şi, pe de altă parte, îi ajută pe cei care se află în slujba suferinţei umane să facă acelaşi lucru prin metode mai adecvate mentalităţii moderne. Din acest motiv, apelează la ele atât cei ce au nevoie de o călăuzire sau sfat pe Cale, cât şi medici, profesori sau preoţi care doresc să înveţe acest mod de a „pescui“ oameni pentru Hristos. „Mulţi medici sau psihologi, care vor să fie specialişti creştini fără a fi suspectaţi sau învinuiţi de „prozelitism“, învaţă prin seminariile noastre să-şi aşeze întreaga ştiinţă pe învăţătura Bisericii despre om şi rostul lui în lume. Astfel, învăţăm cum să comunicăm atât după ştiinţele academice, cât şi ca mădulare vii ale Bisericii. Misiunea Bisericii este o ofertă a modului, a chipului dumnezeiesc de a fi încă de aici, din această viaţă, folosind toate darurile ei. Asta se mărturiseşte cu viaţa, cu felul tău de a fi. Astfel, cei care participă la cursurile de formare devin, informal, şi ei formatori, adică schimbă realitatea din jur prin chiar noul lor mod de viaţă.“La seminariile Centrului mai participă preoţi, preotese, profesori de religie, pentru a duce mai departe, în parohii şi în şcoli, modul acesta interactiv de învăţare şi creştere duhovnicească. „Este o învăţare ce porneşte de la «elev» şi nevoile lui, iar nu de la «dascăl», şi ne-a fost predată de Însuşi Mântuitorul“, ne explică maica, dând ca exemplu întâlnirea Sa cu femeia samarineancă, la fântâna lui Iacob.

Vindecarea prin iertare

O modalitate de slujire foarte modernă şi mai neobişnuită pentru cea monahală este cea prin intermediul internetului. Astfel, pe siteul www.sfintiiarhangheli.ro sunt mai multe rubrici care vin în întâmpinarea celor care se confruntă cu diferite probleme. Pe pagina de internet amintită se găsesc materiale care te pun pe gânduri, te provoacă, şi exerciţii practice, şi rugăciune. Oamenii pot adresa întrebări la secţiunea „Maica Siluana vă răspunde“ sau se pot înscrie la seminarul on-line intitulat „Să ne vindecăm iertând“. „Până când nu-i iert pe cei care mi-au făcut primele dureri, eu voi întâlni în viaţă doar «ghinioane» care mă vor face să retrăiesc suferinţa aceea ca şi când m-aş afla într-o misiune neterminată. Şi n-o voi termina până nu voi învăţa să iert. Acest seminar îl ajută pe om, în primul rând, să conştientizeze ce l-a durut şi ce se repetă în viaţa lui, în al doilea rând, cum a răspuns şi răspunde la durere. Poţi răspunde într-un mod păcătos sau ascultând poruncile dumnezeieşti. Apoi, e nevoie să conştientizeze că nu poate ierta fără Dumnezeu, Sigurul Care iartă cu adevărat. Experienţa contează numai în sensul că te ajută să descoperi că nu te ajută la nimic, pentru că nu pe ea te poţi baza ca să-ţi schimbi viaţa“, mai spune maica Siluana.

Gânduri de viitor

În viitor, Centrul de Formare şi Consiliere „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ îşi va lărgi misiunea colaborând cu şcoli, grădiniţe, poliţie, penitenciare şi parohii. Până în prezent, a iniţiat deja colaborări cu Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români – filiala Iaşi – şi cu Fundaţia „Solidaritate şi Speranţă“ din cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Cu aceasta din urmă, măicuţele vor desfăşura activităţi comune de informare şi formare a preoţilor din parohii, pentru a aborda ştiinţific şi spiritual dependenţa de alcool. Vor merge în parohii, mai ales la sate, iar părinţii care vor intra în acest program vor primi materiale informative cu privire la dependenţa de alcool şi le vor prelucra cu cei care suferă de cumplita boală numită alcoolism. Din cauza lipsei de informaţie despre alcoolism, mulţi oameni cred că nu se poate face nimic. Dar, este momentul să aflăm că alcoolismul este o boală atât spirituală, cât şi trupească, o boala a necunoaşterii sensului vieţii, o boală ce s-a înscris în trupul bolnav prin neputinţa de a metaboliza alcoolul ca un băutor obişnuit, o boală care îl ucide şi pe băutor, şi familia lui. „Pentru mine, durerea că mii de familii suferă de alcoolism (dependenţi şi co-dependenţi) nu va trece niciodată, pentru că mi-au murit înainte de vreme şi tată, şi frate din cauza alcoolului şi nu pot să zic că nu-mi pasă. Fiecare suntem o celulă dintr-un organism viu şi, dacă celula asta este sănătoasă, cele din jur vor dori acelaşi lucru“, încheie maica Siluana. (Constantin Ciofu, Ziarul Lumina, 29 decembrie 2008)

Binecuvântări arhierești la Mănăstirea Snagov

La Mănăstirea Snagov din județul Ilfov, închinată Intrării maicii Domnului în Biserică, Sfântului Voievod Neagoie Basarab și Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, a fost oficiată joi, 26 septembrie 2019, Sfânta Liturghie de către Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. Slujba a fost săvârşită cu prilejul celui de-al doilea hram al aşezământului monastic, Sfântul Neagoie Basarab, pomenit de Biserica noastră pe 26 septembrie. Numeroşi credincioşi s-au rugat împreună la acest ceas de sărbătoare şi au ascultat cuvântul de învăţătură al Preasfinţitului Părinte Timotei Prahoveanul. Ierarhul a făcut referire la viaţa marelui voievod al Ţării Româneşti, apreciind jertfa şi osteneala pe care protosinghelul Varahil Bănăţeanul, stareţul aşezării monahale, le depune pentru a menţine continuitatea de credinţă şi istorie pe insula Snagovului. A urmat întâmpinarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a sfinţit pasarela care facilitează accesul spre Mănăstirea Snagov. Preafericirea Sa a făcut o incursiune în istoria locaşului de închinăciune construit între anii 1517-1521 de Sfântul Voievod Neagoe Basarab. De asemenea, a subliniat importanţa construirii pasarelei ce a fost sfinţită. Stareţul Mănăstirii Snagov a citit placheta care consemnează momentul istoric prilejuit de binecuvântarea lucrărilor de către PF Părinte Daniel. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a oferit apoi protosinghelului Varahil Bănăţeanul mai multe apariţii editoriale, în semn de apreciere pentru demersurile întreprinse pentru reabilitatea podului pentru pietoni. (Constantin Ciofu)