În Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a Mănăstirii Voroneţ, judeţul Suceava, a avut loc duminică, 13 octombrie 2024, hirotesia în funcţia de stareţă a monahiei Eustohia Duciuc. Rânduiala a fost săvârşită de către Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul.
În după-amiaza zilei de duminică, 13 octombrie 2024, în ziua liturgică a pomenirii Sfintei Cuvioase Parascheva, monahia Eustohia Duciuc a fost instalată în funcţia de stareţă a Mănăstirii Voroneţ. Rânduiala a fost împlinită, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, de către Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Eparhiei Sucevei şi Rădăuţilor. Din soborul slujitorilor au mai făcut parte arhimandritul Nectarie Clinci, exarh de zonă al protopopiatelor Suceava I, Suceava II și Rădăuți, şi arhimandritul Mihail Balan, exarh de zonă al protopopiatelor Câmpulung Moldovenesc și Fălticeni.
Cu cest prilej, arhimandritul Nectarie Clinci a citit Decizia arhiepiscopală cu atribuţiile pe care le va îndeplini în această funcţie de răspundere maica stareţă. Apoi, PS Damaschin Dorneanul a dat binecuvântare pentru slujba de instalare a noii stareţe. Ierarhul a citit câteva rugăciuni, iar apooi i-a încredinţat bastonul, ca semn al puterii de a conduce. În continuare, a fost aşezată în scaunul de onoare rezervat stareţei, situat alături de jilţul arhieresc din absida dreaptă.
Preasfinţitul Părinte Damaschin Dornenul a făcut referire în cuvântul adresat la tradiţia monahală păstrată la Mănăstirea Voroneţ, iar apoi a citit „Decalogul unei stareţe”, alcătuit special în după-amiaza zilei de duminică, 13 octombrie, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic.
Stavrofora Eustohia Duciuc şi-a manifestat recunoştinţa către Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, către Părintele Episcop-vicar, către părinţii exarhi şi către toţi cei prezenţi la acest moment de sărbătoare. La final, soborul slujitorilor, monahiile şi prietenii maicii stareţe Eustohia au cântat „Mulţi ani trăiască!”. În semn de apreciere şi de recunoştinţă, maica stareţă a primit flori de la cei prezenţi. Tot cu acest prilej, monahia Alexia Pintili, egumena Mănăstirii Voroneţ, a primit din partea Părintelui Arhiepiscop Calinic Ordinul „Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava”.
Stavrofora Eustohia Duciuc s-a născut în Suceava pe 21 noiembrie 1968. A absolvit Liceul de Turism din Suceava şi cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi – Secţia Teologie pastorală (Promoţia 2013). În anul 1989, s-a închinoviat în obştea Mănăstirii Moldoviţa din judeţul Suceava. Tunderea în treapta de rasoforă a avut loc în anul 1991 la Mănăstirea Voroneţ. A fost tunsă în monahism în anul 1996 pe seama Mănăstirii Voroneţ. În cei 35 de ani de vieţuire monahală, a îndeplinit cu smerenie toate ascultările încredinţate atât de stavrofora Irina Pântescu, cât şi de stavrofora Gabriela Platon. Numirea în funcţia de stareţă a fost făcută în şedinţa Permanenţei Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor din 10 octombrie 2024, prezidată de către Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic.















Ansamblul Parohiei „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” – Brustureţ din comuna Mironeasa, judeţul Iaşi, a fost întregit cu o frumoasă troiţă închinată Mântuitorului Hristos şi Maicii Domnului. Edificiul a fost sfinţit joi, 11 aprilie 2024, de arhimandritul Nicodim Gheorghiţă, stareţul Mănăstirii Hadâmbu, care a ctitorit-o în semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primite prin creştinii ortodocşi din această parte a comunei Mironeasa. Soborul slujitorilor a săvârşit Agheasma mică, urmată de citirea rugăciunilor rânduite pentru acest moment liturgic. Oamenii de toate vârstele din mai multe sate ale comunei, alături de reprezentanţii autorităţilor locale, s-au rugat împreună cu preoţii. Slujba a fost săvârşită în faţa troiţei pe o vreme frumoasă de primăvară. 









Vocea blândă şi inima bună a părintelui Mihai Cepeliuc de la Andrieşeni m-a readus ani la rând în preajma Sfinţiei Sale. Am ajuns prima dată în satul de pe Valea Jijiei în toamna anului 2006 la Taina Sfântului Maslu. În anii ce au urmat, am fost prezent la hramuri şi la alte evenimente frumoase de care părintele se îngrijea cu multă atenţie. Am rămas impresionat de puterea pe care a primit-o de la Dumnezeu atât pentru a sluji, cât şi pentru a „promova” Andrieşeniul, un sat despre care s-a auzit mai ales datorită părintelui. Îmi aduc aminte de drumul plin de cratere pe care l-am parcurs de nemumărate ori şi de „varianta” ocolitoare de la Tabăra-Bivolari, pe un drum de pământ peste dealuri, unde se putea circula doar dacă nu ploua. Odată ajunşi la Andrieşeni, părintele se bucura şi se lumina la faţă pentru că păşeam pragul bisericii şi al casei parohiale. Îi plăcea să zăbovească şi să depene amintiri frumoase despre ierarhi, preoţi, profesori, dascăli şi oameni simpli. Vorbea cu multă delicateţe despre bunii creştini de altă dată care umpleau până la refuz biserica parohială şi de la care a învăţat foarte multe lucruri. Dragostea pentru tradiţie şi pentru cultură a făcut ca din anul 2008 să organizeze „Ziua Salcâmului”, o zi a satului în care toţi locuitorii să se bucure că sunt andrieşeni. Anii au trecut, iar în 2023, deşi era slăbit din cauza problemelor de sănătate, părintele i-a invitat pe cei de aproape şi pe cei de departe la frumoasa sărbătoare a salcâmului. Părintele Mihai a adunat la Andrieşeni inimile celor dragi pentru a se bucura împreună şi şi ca să mulţumească lui Dumnezeu pentru toate darurile. 



