Activitate profesională în jurnalism şi în domeniul artei fotografice

Nume prenume: Constantin Ciofu

Anul nașterii: 1984

Profesia: jurnalist

Studii: absolvent al Facultăţii de Litere, Secţia Departamentul de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi – 2008.

Domiciliu: Iaşi, România

Experienţa profesională:

– Reporter voluntar la Radio Nord-Est în perioada august 2006 – ianuarie 2007;

– Prezentator ştiri şi realizator de emisiuni la Radio Stillonline – ianuarie 2007 – iulie 2008;

– Redactor Ziarul Lumina: august 2008 – octombrie 2019 (în toată această perioadă am redactat ştiri, reportaje şi relatări din toată Moldova, dar mai ales din cadrul Arhiepiscopiei Iaşilor. Odată cu înfiinţarea ediţiei de Moldova a Ziarului Lumina (februarie 2009) m-am îngrijit de redactarea şi editarea textelor care au acoperit de la una până la trei pagini zilnic. Până la desfiinţarea Ediţiei de Moldova, am redactat şi editat în jur de 1200 de materiale pe an (adică 12 mii de materiale în cei zece ani de existenţă ai ediţiei). În toată această perioadă, am fost coordonat de colegi cu experienţă în jurnalism şi nu numai, de la care am învăţat şi care mi-au conferit statutul de angajat competent al Centrului Eparhial Iaşi. Am ascultat îndemnurile şi m-am bucurat de aprecierea ierarhilor din Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei şi nu numai. Cu Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Sale am comunicat adesea, punând în aplicare, atât cât mi-a fost permis, îndemnurile şi sfaturile oferite;

– Redactor la CCM Doxologia Media: 2011 până în prezent (mai 2021);

– Colaborator voluntar al postului de Radio TRINITAS al Patriarhiei Române din 2010 până în prezent. Realizarea reportajelor a fost şi este o pasiune pe care am descoperit-o în timpul studiilor de licenţă. Acesta a fost motivul pentru care am adus spre audiţie publicului radioului Patriarhiei Române sute de materiale audio şi interviuri. Marele avantaj la redacţia din Iaşi a Radio TRINITAS a fost şi este acela că echipa tânără şi competentă a valorificat cunoştinţele dobândite, astfel încât roadele au fost redate pe calea undelor.

Pasiuni: FOTOGRAFIA

Tip de fotografie preferat: fotojurnalism, stradă, eveniment şi călătorie

Expoziții colective organizate în cadrul Clubului Fotografilor Iaşi în perioada 2013-2019, la care am participat cu fotografii:

Iaşi-SUB-expus”, (Iaşi, mai 2013)

Bucuria Luminii”, (Iaşi, iunie 2013)

O mână de oameni”, (Iaşi, martie, 2014)

Album de familie“, (Iaşi, aprilie 2014)

Muzee din Iaşi“, (Iaşi, mai 2014)

AN 2013″, (Iaşi, iunie 2014)

„(în)Tineri(re)”, (Iaşi, februarie 2015)

Clipe de aur”, (Iaşi, ianuarie 2015)

AN 2014”, (Iaşi, februarie 2015)

„Lumină şi culoare de Sfintele Paşti”, (Iaşi, aprilie 2015)

„Iluzii și aluzii”, (Iaşi, mai 2015)

„PoeZiE”, (Iaşi, iunie 2015)

Chipul nopţii”, (Iaşi, august 2015)

„Fragmente interetnice”, (Suceava, iunie 2015)

„FILIT în fotografii”, (Iaşi, octombrie 2015)

„în(TINERI)re”, (Iaşi, ianuarie 2016)

„AN 2015”, (Iaşi, aprilie 2016)

Timpu’ trece, leafa merge”, (Iaşi, septembrie 2016)

Pelerin la Hadâmbu”, (Montectini Terme, octombrie 2016)

Simplu ca bună ziua”, (Iaşi, decembrie 2016)

Pelerin la Hadâmbu”, (Montectini Terme-Italia, octombrie 2016)

Căutându-l pe Eminescu”, (Ipoteşti, Botoşani ianuarie 2017)

Veşnicia s-a născut la sat”, (Iaşi, ianuarie 2017)

Reflexii”, (Iaşi, ianuarie 2017)

(în)TINERI(re)”, (Iaşi, ianuarie 2017)

AN 2016”, (Iaşi, martie 2017)

Primăvara în suflet românesc”, (Trapani-Italia, martie 2017)

Kompot de la Odessa”, (Iaşi, iunie 2017)

Călător prin Ierusalim”, (Iaşi, iulie 2017)

Urme ale artiştilor italieni la Iaşi”, (Lucca-Italia, noiembrie 2017)

România de poveste”, (Lucca – Italia, noiembrie 2017)

Obiceiuri din străbuni”, (Iaşi, ianuarie 2018)

AN 2017”, (Iaşi, februarie 2018)

Chipuri de lumină”, (Buhalniţa, judeţul Neamţ, aprilie 2018)

Europa în regiunea mea – Nort-Est România”, (Iaşi, mai 2018)

Pe urmele copilăriei”, (Iaşi, mai 2018)

„FOTOGEOGRAFICA 2018”, (Bucureşti, mai 2018)

Pe urmele lui Eminescu, ediţia a II-a, iulie 2017” (Ipoteşti, judeţul Botoşani, iunie 2018)

100 de metri garduri”, (Iaşi, iunie 2018)

Costumul tradiţional la români” – Ziua Universală a Iei, ediţia a V-a, organizată în satul Mastacăn din comuna Borleşti, judeţul Neamţ (iunie 2018)

Sânzienele la Borleşti”, (Buhalniţa, iunie 2018)

Căutându-l pe Eminescu”- Ipoteşti 2018, (Ipoteşti, septembrie 2018)

Buhalniţa, legenda de la poalele Ceahlăului” – expoziţie şi lansare de album – (Buhalniţa, noiembrie 2018)

10 ANI DIN PRIMII 100”, (Iaşi, decembrie 2018)

AN 2018, (Iaşi, februarie 2019)

Rădăcini”, (Alcamo-Italia, februarie 2019).

Expoziţii personale:

  • „Cuvioasa” (Montectini Terme, Italia, octombrie 2015);

  • Lăsaţi copiii să vină la Mine” (Iaşi, iunie 2015);

  • „Lumină şi credinţă la Andrieşeni” (mai 2015, Andrieşeni, judeţul Iaşi);

  • Din tată-n fiu” (Iaşi, noiembrie 2015);

  • „Pelerinajul lacrimilor” (Montectini Terme-Italia, noiembrie 2016);

  • Târnosire” (Padova-Italia, februarie 2017);

  • Costumul tradiţional la români” (Trapani-Italia, octombrie 2017);

  • În căutarea lui Ţepeş Voievodul” (Saint-Pierre-lès-Elbeuf, Franţa, octombrie 2017) – în prezenţa primarului oraşului Saint-Pierre-lès-Elbeuf, Patrice Désanglois;

  • O, Măicuţă Sfântă…” – cu prilejul împlinirii a trei decenii de la reactivarea Mănăstirii Hadâmbu (martie 2020).

Activitate:

  • coordonator al Clubului Fotografilor Iaşi (a cărui componenţă a avut între 40 şi 50 de membri de vârste şi preocupări diferite) în perioada ianuarie 2015 – februarie 2019;

  • autor a numeroase articole de la evenimentele Clubului Fotografilor Iaşi şi de la alte manifestări organizate în parteneriat;

  • organizatorul celor 75 de întrevederi publice şi private în cadrul Clubului Fotografilor Iaşi între anii 2015-2019;

  • iniţiator a numeroase ture foto în ţară şi în străinătate în cadrul Clubului Fotografilor Iaşi;

  • iniţiator şi coordonator al Taberei de fotografie „Buhalniţa, legenda de la poalele Ceahlăului”, derulată în perioada septembrie 2017 – noiembrie 2018, încheiată cu editarea unui album de fotografie distribuit în ţară şi peste hotare. Toate activităţile se regăsesc pe site-ul Clubului Fotografilor Iaşi la adresa: https://clubulfotografiloriasi.ro.

Ateliere de fotografie

  • coordonarea unui atelier de fotografie la Secţia Bârnova a Spitalului „Socola” din Iaşi – februarie – iunie 2015;

  • în perioada 21 februarie – 31 martie 2017, am coordonat şi susţinut alături de alţi colegi din Clubul Fotografilor Iaşi un atelier de fotografie la Şcoala „Ion Creangă” din Iaşi şi la Structura „Petru Poni”, în cadrul Proiectului interjudețean „Bulgăre de humă”, ediția a VIII-a;

  • activitatea „Să ne împrietenim cu fotografia”, în cadrul Programului „Şcoala altfel”, miercuri, 17 aprilie 2019, Structura Spineni a Şcolii „Gheorghe Ciobanu” – Andrieşeni.

Apariţii media:

– „Bună dimineaţa Moldova” – TVR Iaşi, 11 martie 2014 – Expoziţia de fotografie „FOTOjurnalistice”;

– “Bună dimineaţa Moldova” – TVR Iaşi, 14 ianuarie 2015, Expoziţia „Clipe de aur”;

– “Bună dimineaţa Moldova” – TVR Iaşi, 30 ianuarie 2015 – Expoziţia de fotografie „(în)Tineri(re)”;

Bună dimineaţa Moldova” – TVR Iaşi, 18 februarie 2015, Expoziţia de fotografie “AN 2014″;

Bună dimineaţa Moldova” – TVR Iaşi, 11 iunie 2015 – Expoziţia de fotografie “PoeZiE”;

Bună dimineaţa Moldova”, TVR Iaşi, 22 octombrie 2015 – A 138-a întrevedere a Clubului Fotografilor Iaşi;

Bună dimineaţa Moldova”, TVR Iaşi, 9 noiembrie 2015 – Expoziţia „Din tată-n fiu”;

Oameni de succes”, Apollonia TV, 3 decembrie 2015 – Activităţile Clubului Fotografilor Iaşi;

Bună dimineaţa Moldova!” TVR Iaşi – 16 decembrie 2015 – Activităţile Clubului Fotografilor Iaşi din anul 2015;

IMPACT FM, 12 ianuarie 2016 – A 144-a Întrevedere a Clubului Fotografilor Iaşi;

Bună dimineaţa Moldova” – TVR Iaşi, 18 ianuarie 2016 – Expoziţia de fotografie “Origini”;

TVR Iaşi şi TVR 3, 12 ianuarie 2016 – Despre Ziua Artei Fotografice în toată România;

Bună dimineaţa Moldova”, TVR Iaşi, 23 martie 2016, – Manipularea fotografiei;

TV Somax Botoşani, 17 iulie 2016 – Tabără foto la Ipoteşti;

Regional Cafe – TVR Iaşi, 21 iulie 2016 – Tabăra foto Ipoteşti “Căutându-l pe Eminescu”;

Apollonia TV – „Bună-i dimineața” cu Roxana și Valentin, 31 ianuarie 2017 – Activităţile Clubului Fotografilor Iaşi;

Bună dimineaţa Moldova” – TVR Iaşi, 3 februarie 2017 – Expoziţiile „Veşnicia s-a născut la sat” şi „Reflexii”;

Bună dimineaţa Moldova”, TVR Iaşi, 13 martie 2017, Expoziţia de fotografie „Primăvara în suflet românesc”, organizată la Trapani-Sicilia (Italia);

Regiunea în obiectiv”, TVR Iaşi, 5 februarie 2019, Expoziţiile AN 2018 si Retrospectiva fotografica 2018;

Regiunea în obiectiv”, TVR Iaşi, 30 iulie 2018, Colaborarea Clubului Fotografilor Iaşi cu artistul fotograf Andrei Baciu;

„Universul credinţei” – TVR 1, 25 februarie 2019 – Expoziţia „Rădăcini” vernisată în Alcamo-Italia.

Reprezentări ale Clubului Fotografilor Iaşi

  • Festivalul interetnic „Cultura în parc”, 26 – 30 august 2015, în Parcul Universităţii din Suceava. În cadrul manifestării s-a vernisat expoziţia „Fragmente interetnice” a Clubului Fotografilor Iaşi;

  • Coorganizator al FestivaluluiFestivalului Internaţional „Credinţă, tradiţie şi artă”, ediţia I, organizat de Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Leon al Cataniei” – Alcamo, Protopopiatul Misionar Ortodox Sicilia – 5 martie 2017;

  • Coorganizator al Festivalului „Credinţă, tradiţie şi artă”, ediţia a II-a, organizat de Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Leon al Cataniei” – Alcamo, Protopopiatul Misionar Ortodox Sicilia – 1 octombrie 2017;

Fotografii de colecție în publicații

  • Cartea „Poeziile Măicuţei”, semnată de stavrofora Irina Pântescu, apărută în luna aprilie 2019, cuprinde o schiță după o fotografie pe care am realizat-o cu întâia stareță a Mănăstirii Voroneț;

  • Albumul expoziției „Mănăstirea Voroneț, 533 de ani de la înființare, 30 de ani de la redeschidere”, organizată în Sala „Theodor Pallady” a Bibliotecii Academiei Române în luna aprilie 2021, cuprinde imagini realizate la Mănăstirea Voroneţ între anii 2018-2020;

  • Albumul „In Memoriam – Un an de la strămutarea la cele veșnice a Înaltpreasfințitului Părinte Pimen –”, lansat în luna mai 2021 de către Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, cuprinde imagini cu vrednicul ierarh pe care le-am realizat cu prilejul diferitelor evenimente.

Organizări evenimente:

  • Ziua Salcâmului la Andrieşeni, Ediţia a VII-a, 31 mai 2015 (moderator şi coorganizator);

  • Ziua Salcâmului, ediţia a XI-a, 2 iunie 2019 (moderator şi coorganizator).

Site: http://www.constantinciofu.ro

Canal youtube: https://www.youtube.com/channel/UCM9N-oHvX1vS6vTX6rOL6Ew

 

Culorile sărbătorilor de Crăciun şi de Anul Nou

Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou au fost oarecum identice cu cele din anii anteriori. Au cam dispărut conlindătorii, nu şi colindele sau cântecele dedicate iernii şi Naşterii Domnului, ce au răsunat prin intermediul cananelor de comunicare. De teama amenzilor cauzate de nerespectarea anumitor reguli, colindătorii de altă dată, şi aşa tot mai puţini la număr, au vestit Naşterea Domnului atât cât a fost posibil. Un lucru ce i-a bucurat pe oameni a fost acela că au putut participa la sfintele slujbe. În ceea ce priveşte zăpada cea mult aşteptată, în zona Moldovei a fost prezentă doar pe alocuri. Personal, m-am bucurat de fulgii de nea pentru că de exemplu pe 26 decembrie m-am aflat pe unul din dealurile de lângă Iaşi. În treacăt, am prins câteva cadre cu prepararea bunătăţilor din carne de porc, având posibilitatea (după Crăciun) să gust chiar din friptura gătită în ooala aşezată la foc de lemne. Focurile de artificii din noaptea dintre ani au fost o altă surpriză plăcută. Din periplul prin judeţele Iaşi, Neamţ şi Suceava am selectat câteva cadre în care am surprins culorile sărbătorilor de Crăciun şi de Anul Nou. 

 

Itinerariu în oaza de frumuseţe a Lacului Cuejdel

Lacul Cuejdel reprezintă pentru pasionaţii de fotografie şi de natură un punct de atracţie mai ales toamna. Deşi majoritatea frunzelor încă nu au ruginit, am răspuns invitaţiei de a reveni în locurile minunate din preajma acestui lac. Cadrele foto au fost puţine, vremea a fost mai mult decât frumoasă, iar gura de aer proaspăt binevenită. Natura ne-a oferit tuturor starea de bine de care aveam nevoie nu de la ea, ci de la Dumnezeu, Cel ce a creat-o pentru oameni. În oaza Cuejdelului am auzit sunete de drujbe şi trosnetul copacilor care sunt răpuşi la pământ. Acesta cred că este cel mai înfiorător zgomot care se poate auzi într-o pădure. Dincolo de astfel de situaţii neplăcute, natura din comuna Gârcina, judeţul Neamţ, te poate ajuta să te deconectezi la propriu şi la figurat de ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

created by dji camera

Păzitoarea Moldovei, cea mai „păzită” Sfântă a lumii

Oraşul Iaşi, altă dată cuprins de bucuria sărbătorii şi de prezenţa numărului mare de pelerini, este cuprins de o mare tristeţe. Sfintei Cuvioase Parascheva, ale cărei sfinte moaşte se află în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, îi este „îngăduit” să-i primească la ea doar pe ieşeni. Aşa au hotărât minţile întunecate care ne conduc în funcţie de cum îi taie capul, fără a respecta legea şi fără a ţine cont de drepturile oamenilor. Imediat ce opinia publică a aflat despre această hotărâre au început să curgă declaraţiile de presă, iar imaginile triste cu oamenii care intrau la Cuvioasa doar pe bază de buletin au arătat cât de ridicoli sunt cei ce au dat o astfel de dispoziţie. M-au impresionat până la lacrimi oamenii adunaţi vineri, 9 octombrie, pe Bulevardul „Ştefan cel Mare şi Sfânt” pentru a cânta şi pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de acest abuz din partea autorităţilor centrale care au avut această idee „minunată” de a lovi în credinţa şi evlavia oamenilor. Ca să continue manipularea, de două zile, ieşenii şi bucureştenii primesc mesaje prin roalert ca să se păzească de covid. Fix ei! Fix în oraşele în care se desfăşoară în fiecare an cele mai mari şi mai frumoase pelerinaje din ţara noastră este mare pericol. Deci şi ieşenii ar trebui să stea în case, şi nu cumva să îndrăznească să vină la Cuvioasa, pentru e risc mare.

Timp de 12 ani, am vorbit la fiecare hram al Sfintei Parascheva cu pelerinii. La vederea reportofonului unii se emoţionau, astfel că întrebarea „De ce aţi venit la Cuvioasa?” avea de multe ori acelaşi răspuns. Foarte mulţi oameni vin la Sfânta pentru că o iubesc şi pentru că doresc, prin puţină jertfă, să-i mulţumească pentru că a mijlocit cu rugăciunile sale la Tronul Preasfintei Treimi. Cei ce le-au interzis românilor din ţară să se închine la Sfânta sunt conştienţi că Sfânta săvârşeşte minuni, dar nu sunt de acord cu acestea. Cine ar mai asculta conferinţele de presă şi declaraţiile „comandanţilor supremi” ai ţării, când Sfânta ar fi dominat ştirile zilei? Impresia pe care presa fidelă pandemiei o dă în aceste zile este aceea că Statul a câştigat o bătălie împotriva Bisericii prin interzicerea accesului pelerinilor la Sfânta. Ceea ce nu pot să oprească este rugăciunea şi credinţa oamenilor. Lacrimile, cauzate de umilinţa suportată nedrept de către oameni, vor fi suliţele prin care se va împunge viclenia şi răutatea din inima vrăjmaşilor Bisericii.

Aş dori în rândurile de mai jos să-i încurajez pe cei ce duc dorul Sfintei în aceste zile cu un pasaj dintr-o carte a Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul:

Numai Dumnezeu este prezent pretutindeni. Sfinţii merg dintr-un loc în altul cu o astfel de viteză, încât distenţele se anulează; pentru ei nu există distanţe scurte sau lungi. Când eram la sanatoriu, era unul, sărmanul, de mulţi ani bolnav – Haralambie îi spunea. Se logodise cu o soră medicală din sanatoriu. Pe atunci medicii nu aveau mijloacele necesare pentru vindecarea tuberculozei şi acela era în primejdie de moarte. Mama lui, copleşită de durere, a mers la o mănăstire a Sfintei Parascheva ca să se roage. În acest timp, bolnavul era la reanimare şi medicii nu o lăsau nici pe logodnica lui să intre la el. La un moment dat mama lui o sună la telefon şi-i spune: <<Nu fi mâhnită! Sfânta Parascheva mi-a spus că Haralambie se va face bine. Sfânta Parascheva mi-a mai spus şi aceasta: Acum mă duc şi la Sanatoriul din Lamia, căci şi acolo este cineva în primejdie>>. În acea clipă bolnavul s-a făcut bine. După aceasta, sora medicală a sunat la Sanatoriul din Lamia şi a aflat că exact în acea vreme, cineva, aflat în primejdie de moarte s-a făcut bine ca prin minune. Cu ce viteză a călătorit Sfânta! Dacă o maşină ar fi mers cu o astfel de viteză, s-ar fi dezintegrat. Sfânta nici benzină super nu a consumat, nici cauciucurile nu i s-au stricat”.

Păzitoarea Moldovei, „cea mai păzită” Sfântă a lumii de pelerinii care ar fi venit la Iaşi pentru a-i cinsti sfintele moaşte, să asculte rugăciunile celor de aproape şi celor de departe. Chiar dacă închinarea la racla sfântă nu e permisă pentru toţi, rugăciunea în jurul bisericii în care se află Sfânta poate fi un exemplu de curaj, de demnitate şi de mărturisire ortodoxă.

Electoratul din ţară, oprit de la votul sfinţeniei

Evlavia şi dragostea românilor ortodocşi este pusă la încercare în aceste zile din cauza restricţiilor impuse de mai marii vremelnici. Pentru a preveni răspândirea virusului, accesul pelerinilor din alte judeţe a fost intezis. O explicaţie oferită de cel căruia nu doresc să-i menţionez numele ar fi că un posibil infectat poate răspândi virusul într-un autocar în care mai sunt alte 40-50 de persoane. De acord! Să înţelegem că masca de protecţie şi dezinfectanţii nu ne protejează. Atunci de ce sunt obligatorii? Apoi, dacă autocarele sunt o problemă, înseamnă că trebuie interzisă circulaţia lor. Recent, am văzut în Iaşi un tramvai ticsit de oameni cu măşti pe faţă, dar şi foarte multe autocare cu oameni care vin sau pleacă în ţară sau în străinătate. Mai mult, în ziua alegerilor locale, am văzut oameni care stăteau unul lângă altul la rând pentru a vota. Îndemnul către populaţie a fost: „Ieşiţi la vot în număr cât mai mare!”. Pentru o zi, pandemia a fost anulată. Şi oamenii au ieşit şi au stat chiar şi la rând fără a ţine cont de „reguli”. Au avut voie! Exemplele pot continua. Am văzut câteva fotografii cu pelerinii care au început să vină deja la Iaşi pentru a „vota sfinţenia”. O organizare exemplară din partea reprezentanţilor Bisericii, ce merită apreciată! Dincolo de restricţiile impuse, cred că pelerinii care o iubesc cu adevărat pe Sfânta Parascaheva şi i-au cerut ajutorul pe care l-au şi primit trăiesc un sentiment de mâhnire. Bănuiesc că pe toate posturile de televiziune doar despre „interzicerea pelerinajului” se discută. În acelaşi timp, oamenii bolnavi de răutate, necunoscători ai credinţei adevărate, comentează pe seama acestui subiect pe internet, lovind în evlavia şi credinţa ortodocşilor. Să o facă în continuare, pentru că doar aşa li se potoleşte setea de răutate pe care au dobândit-o din diferite motive şi în funcţie de mediul în care s-au dezvoltat.

Bisericile închise de „ducele lumii acesteia” vor fi deschise de Hristos

În Filocalia XI, Sfinţii Varsanufie şi Ioan, un episcop îl roagă pe Bătrânul Ioan să-i scrie o scrisore de prietenie unui duce care a îmbrăţişat creştinismul. Iată un paragraf din această frumoasă scrisoare:

Şi care sunt aceste roade duhovniceşti, dacă nu a lupta pentru credinţa în Hristos şi a susţine creştinismul? Căci, deşi el se susţine mai ales prin Hristos, Dumnezeu voieşte să probeze şi voinţa oamenilor spre a se arăta încotro se înclină. De fapt, Biserica nu se poate desfiinţa. Căci făgăduinţa lui Dumnezeu spune: <<Pe această Piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui pe ea>>(Mt. 16,18). Deci binele trebuie să vină. Dar fericit este cel prin care vine. Răpiţi deci voi, care sunteţi iubitori de Hristos, această fericire. Aceasta voiesc să o ştiţi, slăvite Domn, că, dacă ar fi păgân cel ce are puterea şi potrivnic credinţei, n-am fi avut ce să facem decât să închidem bisericile, până ce le vor deschide iubitorii de Hristos împăraţi”.

Notă: „Biserica nu e o realitate închisă în prezent. Ea reprezintă o tensiune şi o perspectivă eshatologică. Hristos nu e numai prezent în Biserică şi în lume. El şi vine, şi venirea lui e tot mai aproape. Dar la venirea Lui contribuim şi noi. Iar, întrucât Hristos e izvorul binelui, binele nu este numai, ci vine luptând cu răul, care caută să înlăture prezenţa binelui şi să împiedice venirea lui. Dar la venirea continuă a binelui, la impunerea lui asupra răului ce-l împiedică trebuie să contribuim şi noi. Până la sfârşitul lumii va dura această venire, întrucât până a sfârşitul ei răul i se va împotrivi. Dar pentru că venirea mai deplină a binelui depinde şi de oameni, iar mulţi dintre aceştia vor putea să rămână tot mai ataşaţi răului, acesta putea spori. Dar, cu cât răul va face mai mult din forma aceasta a lumii un loc mai puţin în stare să-l tolereze, cu atât va fi mai aproape venirea lui Hristos, ca binele menit să-i schimbe chipul actual. Căci binele nu se poate resemna să nu se extindă. El trebuie să vină. Până putea să încapă mai mult în forma aceasta a lumii, el se mulţumea să ia loc în ea, alăturea cu răul. Dar, fiincă răul tinde să ocupe din ce în ce o mai mare parte din lume, chiar prin aceasta contribuie la trebuinţa schimbării ei. Aceasta se va arăta prin împuţinarea celor ce cred în Hristos, chiar dacă credinţa lor se întăreşte. Şi starea aceasta s-ar putea vedea prefigurată în ceea ce spune sfântul în aceste rânduri. Când ducele lumii acesteia, potrivnic lui Hristos, va închide bisericile, va veni Împăratul Hristos, care le va deschide, schimbând chipul actual al lumii”.

Îmi doresc ca măsurile impuse în contextul actual să nu pornească din dorinţa de a lovi în Biserică şi în sfinţii la care oamenii au evlavie foarte mare. Dacă în intenţia de a resticţiona accesul oamenilor la Sfânta Parascheva se află alte motive decât cele reale şi prezentate, acestea vor ieşi la iveală.

Voi continua în rândurile de mai jos cu un alt paragraf din aceeaşi minunată Filocalie XI:

Ce înseamnă cuvintele: „Bucuraţi-vă întotdeuna; rugaţi-vă neîncetat; în toate mulţumiţi” (I Tes. 5,16-18)

Răspuns: „În aceste trei lucruri se cuprinde mântuirea noastră. A se bucura pururea este o chezăşie a dreptăţii; căci nu se poate bucura cineva dacă nu vieţuieşte totdeuna potrivit dreptăţii. Rugăciunea neîncetată împiedică orice rău, căci aceasta nu dă loc diavolului în noi. În sfârşit, mulţumirea în toate este o dovadă vădită de iubire a lui Hristos. Iar dacă ţinem primele două porunci, aducem mulţumire Domnului”.

Vor fi în aceste zile la Iaşi şi oameni din alte judeţe. Unii pentru tratament, alţii pentru a vizita oraşul, alţii pentru afaceri, alţii pentru a-şi vizita rudele, alţii pentru a-şi cumpăra haine de la târgul de blănuri sau pentru alte motive. Cu siguranţă, cei mai „vânaţi” dintre aceştia vor fi pelerinii, oameni care sunt dispuşi să îndure frigul, foamea, setea şi eventual frica pentru a aduce cinstire în câteva secunde unuia din cele mai mari şi sfinte altare din lumea întreagă: Sfânta Parascheva. (Constantin Ciofu)

Biserica din Andrieşeni, o capodoperă spre desăvârşire

În dimineţa zilei de duminică, 31 mai 2020, am ajuns în satul Andrieşeni pe o vreme mohorâtă şi ploioasă. Îmi era dor de acest loc şi de părintele paroh Mihai Cepeliuc, pe care îl cunosc din anul 2008. Ani la rând am fost prezent la multe evenimente religioase şi culturale desfăşurate la iniţiativa părintelui Mihai, iubit şi apreciat pentru lucrarea frumoasă pe care o desfăşoară. Am cunoscut împlinirile şi neliniştile acestei comunităţi parohiale care se străduie să ducă la bun sfârşit o operă de artă, şi anume Biserica cu hramurile „Sfântul Ierarh Nicolae” şi „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”. Imediat după ce am intrat în incinta curţii parohiale am ajuns în biserica rezidită şi extinsă pe vechiul amplasament. Sfântul locaş a prins contur, deşi au existat multe dificultăţi în ceea ce priveşte fondurile necesare şi a echipelor de lucru. Cu toate acestea, s-a lucrat cu multă atenţie şi s-a respectat proiectul. Poate că timpurile ni se par grele pentru o astfel de lucrare. Cu puţin mai multă credinţă şi dragoste faţă de Dumnezeu din partea tuturor, această lucrare se va desăvârşi. Acoperirea locaşului de închinăciune reprezintă o prioritate, pentru că altfel ceea ce s-a construit până în prezent poate suferi din cauza intemperiilor. Părintele Mihai nu conteneşte la fiecare Sfântă Liturghie, la slujba Acatistului sau la cea a Vecerniei să se roage pentru cei ce au oferit din jertfa lor pentru edificiul aflat în construcţie. Cu toate acestea, sunt încă mulţi oameni din sat sau plecaţi în alte părţi ale ţării şi ale lumii care încă au şansa să se alăture acestei lucrări frumoase. Cât de frumos sună cuvântul „împreună”! Cât de emoţionant va fi momentul sfinţirii acestei biserici când ctitorii şi binefăcătorii se vor bucura împreună de încununarea efortului comun! Cu toate acestea, vor fi mulţi cei care nu se vor regăsi în această lucrare. Să ne rugăm pentru sănătatea tuturor celor rânduiţi să contribuie la desăvârşirea bisericii din Andrieşeni, ce va fi „locul îngerilor şi al Împărăției lui Dumnezeu, unde cerul coboară pe pământ” (Sfântul Ioan Hrisostom).

Hristos S-a înălţat!

Constantin Ciofu, jurnalist


IPS Pimen, chipul smerit care m-a impresionat

La sfârşitul lunii mai 2016, am participat la Mănăstirea Voroneţ din judeţul Suceava la o lansare de carte, precedată de o slujbă de Te Deum. Manifestarea s-a desfăşurat cu binecuvântarea şi în prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. Întrucât Înaltpreasfinţia Sa a întârziat câteva minute, a coborât din maşină, a luat mantia şi mitra necesare pentru începerea slujbei, şi a pornit spre Biserica „Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Voroneţ. De îndată ce a intrat pe poarta aşezării monahale, câţiva preoţi s-au oferit să-l ajute, dar nu a fost cu putinţă. Cu paşi repezi, Ierarhul şi-a continuat traseul spre locaşul de închinăciune, întreaga audienţă rămânând impresionată de gestul Înaltpreasfinţiei Sale. Această imagine este doar una din puţinele fotografii care au surprins chipul smerit al Arhipăstorului Sucevei şi Rădăuţilor, model pentru mulţi slujitori ai Bisericii. Am oferit această fotografie printată Înaltpreasfinţiei Sale şi multor preoţi din judeţul Suceava ce s-au bucurat nespus. Sunt sigur că această imagine le va aminti celor din Bucovina cât de bun şi simplu a fost Înaltpreasfinţitul Pimen.

Îmi pare tare rău pentru că Părintele Arhiepiscop Pimen a plecat din această lume învins de boală, în aceste vremuri tulburi. Cred că multă lume îl va plânge şi cred că foarte mulţi îl vor înconjura cu multă dragoste pe ultimul drum!

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!

Înviere cu dor de Hristos şi de cei dragi

Sărbătoarea Sfintelor Paşti din acest an va fi una destul de dureroasă pentru mulţi dintre noi. Din cauza situaţiei actuale din ţara noastră şi din lume, cei mai mulţi dintre noi vom fi departe de cea mai frumoasă slujbă din an şi anume slujba Învierii. Oamenii credincioşi, sau doar purtători ai numelui de creştin ortodox, au fost şi sper să fie în continuare atraşi de lumina lui Hristos care este oferită în această noapte sfântă. Fără bucuria de a primi lumina din casa Mântuitorului lumii, ne va cuprinde poate întristarea dar mai ales dorul de a ne ruga împreună. În acelaşi timp, dorul şi mâhnirea i-a cuprins pe bunicii sau părinţii noştri, pe cei singuri, dar mai ales pe cei bolnavi sau în alte situaţii dificile. Substantivul „dor” este folosit doar de români, în alte limbi fiind exprimat doar prin verbe. Sunt mai mult ca sigur că pe lângă multe alte sentimente care ne încearcă în aceste zile, unul din ele este dorul. Mărturisesc că sunt multe lucruri de care îmi este dor să le fac după această pandemie (dacă se va încheia aşa cum ne dorim cu toţii). Fiind lipsit de posibilitatea de a ajunge în multe locuri sfinte dragi sufletului, trăiesc cu nădejdea ca voi avea prilejul de a le revedea cât mai curând. Purtând în suflet dorul pentru Mântuitorul Hristos, pentru Sfinţi şi pentru sfintele slujbe săvârşite în prezenţa oamenilor în biserică, doresc tuturor sărbători pline de lumină. Dacă vom lăcrima în această noapte să nu ne întristăm, ci să ne bucurăm pentru că este Învierea lui Hristos. Să dăruiască Mântuitorul tuturor celor ce şi-ar fi dorit din tot sufletul să fie în biserică în această noapte harul şi binecuvântarea Sa!

Hristos a înviat!