Zilele acestea, opinia publică s-a mutat de la nefericitul incident de la Clubul Colectiv din Bucureşti spre Biserică. S-au scandat lozinci care de care mai rimate, s-au scris zeci de comentarii şi s-au transmis comunSPITALUL sau doar BISERICA? Răspunsul îl aflăm tot din istoricul celor două aşezăminte (se găseşte pe siteul Spitalului „Sfântul Spiridon”), care spune aşa:
„Nu putem vorbi despre SPITALUL „Sfântul Spiridon”, fără a pomeni BISERICA cu acelaşi nume. Ctitorită la 1756-1758 de Ştefan Bosie, iniţiatorul Epitropiei „Sfântul Spiridon”, biserica a fost refăcută şi a devenit mănăstire la 1757, odată cu înfiinţarea spitalului, prin hrisovul domnesc al lui Constantin Cehan Racoviţă.
Biserica în care bolnavii internaţi şi astăzi la Spitalul „Sfântul Spiridon” găsesc LINIŞTE şi ALINARE a fost construită la 1804, pe locul altor două biserici mai mici şi îşi are istoria, alături de spital, legată de icoana făcătoare de minuni a Sfântului Spiridon.
Legătura indisolubilă dintre BISERICĂ şi SPITAL în îngrijirea celor suferinzi a fost supusă unui test teribil în timpul Regimului Comunist, când a fost interzisă titulatura spitalului. Cu toate aceste interdicţii, spitalul a continuat să poarte numele patronului său spiritual, fiind singurul din Iaşi care a avut biserică tot timpul şi în care îngrijirea trupească s-a împletit cu aceea sufletească. Conceptul Spiridoniei era următorul: bolnavul trebuie vindecat, dar şi alinat”.
BISERICA SPITALULUI „Sfântul Spiridon” din Iaşi oferă de mai bine de 200 de ani linişte şi alinare, dar mai ales VINDECARE. Câţi dintre cei care scandează cu ură împotriva BISERICII au auzit măcar odată în viaţa lor de minunile pe care le face Dumnezeu prin mâna medicilor? Câţi dintre ei au auzit de vindecări miraculoase datorate Sfintei Împărtăşanii? Câţi dintre ei au citit câteva rânduri dintr-o carte a Sfintei Parascheva sau a Sfântului Ierarh Nectarie, care au vindecat şi au făcut minuni nu doar în viaţa ortodocşilor? Câţi dintre ei au stat vreodată de vorbă cu un fost dependent de droguri sau de alcool, care duc o viaţă normală datorită SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII şi Spovedaniei?
BISERICA este SPITAL fraţi români! Voi sunteţi ceea ce sunteţi datorită BISERICII! Trupul se îmbolnăveşte din cauza sufletului. De aceea, trebuie vindecat mai întâi sufletul şi apoi trupul. Sufletul trebuie vindecat de patimile pe care le sădeşte diavolul în sufletul omului. Toate bolile ce îl duc în cele din urmă pe om în SPITAL, sunt o consecinţă a decăderilor morale. BISERICA, prin slujitorii sfintelor altare, se luptă să vindece SUFLETELE. Hristos, în Biserică, se milostiveşte nu doar spre suflet, care prin iertare, primeşte linişte, ci şi spre trup. O ţară fără BISERICĂ ar fi plină de oameni bolnavi, care ar muri din cauza deznădejdii. V-aţi întrebat de ce oare bătrânii noştri, care au dus o viaţă în care au unit credinţa cu munca, sunt lucizi până în ultima secundă a vieţii lor? Pentru că au BISERICA! Nu la fel se întâmplă în Europa, unde badantele românce, nevoite să muncească pentru a ţine în şcoli copiii sau pentru a le construi un viitor, îngrijesc mii de bătrâni cu demenţă.
Fără Biserică, cu mesajul Mântuitorului Hristos care ne spune să îndrăznim, să nu ne temem şi să avem curaj, oamenii ar înnebuni. Informaţi-vă câţi pacienţi sunt în spitalel de psihiatrie şi mai ales câţi bolnavi psihic se află printre noi! DE CE? Din cauza răului şi păcatelor. Întrebaţi un psiholog sau un psihiatru de ce trimit pacineţii la preot să se spovedească! Mergeţi în satele noastre şi vedeţi ce a mai rămas înafară de PREOT. Uitaţi-vă câte sacrificii face un slujitor al Sfântului Altar pentru a sluji lui Dumnezeu şi oamenilor în comunitatea unde au fost rânduiţi! Întrebaţă-vă bunicii şi părinţii cât de greu le-a fost în vremea comunismului când, în unele sate, slujea un preot la câteva duminici. Cu toate acestea, credinţa a rămas vie, iar Biserica a rămas biruitoare, iar „porţile iadului nu o vor birui”.
Avem aşadar certitudinea că „bătălia” împotriva Bisericii nu va fi vreodată câştigată de răul care, din păcate lucrează prin cei de lângă noi. Deşi mii de creştini au murit şi mor încă pentru DREAPTA CREDINŢĂ, diavolul se înşeală prin aceasta. De ce? Pentru că cei ce îşi dau viaţa pentru Hristos devin sfinţi în ceruri!
Cei ce protestează împotriva a ceva sau pentru ceva anume ar trebui să fie foarte atenţi pentru că pot pica într-o capcană. Psihiatrul Scott Peck spunea în una din cărţile sale:
„Ideea că cea mai bună cale pentru a cimenta coeziunea grupului este aţâţarea urii faţă de un inamic extern este foarte des întâlnită. Deficienţele în cadrul unui grup pot fi cu uşurinţă şi fără durere trecute cu vederea prin concentrarea atenţiei asupra deficienţelor sau „păcatelor” altui grup. Grupul care eşuează este cel care, probabil, se va comporta cel mai rău. În cazul organismului sănătos, eşecul va fi un stimul pentru autoexaminare şi autocritică. Dumnezeu a făcut fiecare suflet diferit, astfel încât, atunci când noroiul va fi curăţat, lumina Sa va străluci asupra acestuia într-un mod complet nou, plin de culoare şi frumuseţe. La celălat capăt al spectrului uman, în partea opusă sfinţilor, stau oamenii cei mai puţini liberi, oamenii RĂI. Din ei nu se poate vedea decât noroiul. Iar noroiul arată peste tot la fel. În ciuda pretenţiei că sunt sănătoşi, cei răi sunt cei mai BOLNAVI oameni”.
icate de presă. Mai mult de atât, fără a avea respect faţă de locaşurile sfinte, unele lozinci au fost strigate în faţa unor biserici. La Revoluţia din 1989, dar şi la alte proteste de mare amploare de după 1990, se rostea şi se cânta „Tatăl nostru”, pentru a arăta şi manifesta credinţa chiar în timpul manifestaţiei. Acum „manifestanţii” urlă cât pot de tare că vor „spitale”. Marea problemă a celor care zic că vor spitale este aceea că sunt dezinformaţi. Evident, unităţile spitaliceşti sunt de ordinul sutelor şi din cauză că o parte din acestea au fost desfiinţate, nu din cauza Bisericii. Ştiu oare cei ce scandează că vor spitale unde s-au înfiinţat acestea? Dacă mergem în urmă cu câteva sute de ani şi verificăm de exemplu istoricul Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iaşi, vom vedea că acesta a fost ridicat odată cu biserica ce poartă acelaşi nume. De ce oare ctitorul Ştefan Bosie nu a zidit doar
Răul poate fi vindecat doar în Biserică, cel mai răspândit SPITAL din România.
În final, vă ofer în dar o fotografie realizată într-o catedrală!
Consantin Ciofu, jurnalist şi fotograf